Anxietatea la începutul clasei pregătitoare

Prima zi de scoala poate fi o zi tensionata pentru elevii de toate varstele. Insa, pentru cei care abia incep scoala si intra in clasa pregatitoare, emotiile pot fi mult mai mari. Copilul tau trebuie sa se adapteze la noi colegi, la un nou cadru didactic si la o noua scoala. Toate acestea pot fi foarte solicitante pentru un copil de 6 ani. Asa ca va avea nevoie de ajutorul tau pentru a gestiona anxietatea inainte de inceperea scolii.

Iata cateva recomandari despre cum iti poti ajuta copilul sa treaca de anxietate in clasa pregatitoare.

Nu neglija emotiile copilului tau. Parintii pot ajunge la concluzia ca teama copilului fata de scoala „va trece” in scurt timp. Asculta temerile copilului tau si gandurile sale despre inceperea scolii, raspunde-i la intrebari si arata-ti increderea ca va avea o experienta frumoasa.

Pregatirea timpurie.Viziteaza impreuna cu copilul tau scoala si clasa in care va invata in anul scolar care incepe. Descoperiti impreuna unde sunt toaletele, unde este cabinetul medical si alte locuri importante din scoala.

Stabilirea unei rutine de ramas bun. Ia-ti la revedere asa cum iti iei la revedere de obicei de la copilul tau si spune-i cand vei veni dupa el sau cand va veti vedea.

Alte modalitati de a oferi certitudini si incurajari copiilor
Oferirea de certitudini si asigurari e o parte importanta in a-ti ajuta copilul sa faca fata anxietatii din prima zi de scoala. Poti face acest lucru prin gesturi, imbratisari, pupici, o fotografie cu toata familia intr-un buzunar al hainei etc.

Pe langa aceste sugestii, poti lua in considerare si urmatoarele:
Anxietatea de separare poate sa apara si in randul parintilor care se vad dintr-o data in situatia de a sta departe de copilul lor. Fii atent la propria ta stare emotionala inainte de inceperea scolii, la propriile ingrijorari, pentru a evita sa transmiti copilului anxietatea ta.

Inainte de a incepe scoala, propune-i un joc de rol. Jucati-va de-a parintele si copilul in prima zi de scoala: tu vei juca rolul copilului, iar el va fi parintele. Lasa-l sa te „ajute” sa te pregatesti si sa iti raspunda la intrebarile despre scoala si clasa pregatitoare.

Ajuta-ti copilul sa isi faca prieteni in randul copiilor din clasa. Daca poti cunoaste cativa dintre viitorii colegi de clasa ai copilului, inainte de a incepe scoala, ii poti invita acasa la voi pentru a se imprieteni.

Mergeti impreuna la cumparaturile pentru scoala si permite-i copilului sa faca primele sale alegeri (de exemplu, il poti lasa sa 
aleaga ce culoare sa aiba ghiozdanul, penarul, stiloul etc.).
Pune in ghiozdanul copilului un obiect care ii este drag din casa si care il va ajuta sa treaca mai usor peste primele zile de scoala.

La finalul zilei, nu uitati sa va bucurati de reusita copilului de a sta la scoala si a se descurca de unul singur.
Arata-i ca ai incredere in cadrul didactic de la clasa, incurajandu-l sa aiba incredere la randul lui in acesta.
Ia-ti la revedere de la copil cu zambetul pe buze si calm, astfel incat sa transmiti incredere si entuziasm, nu anxietate.

sursa

Două fetiţe au 30 de pretenții de la viitorul soţ

   Băiatul perfect care, bineînţeles, le-ar putea deveni şi soţ. Au luat o foaie de hârtie şi au umplut cu dorinţe, mai exact cum trebuie să fie băiatul perfect pe care trebuie să-l întâlnească la maturitate! 

   Iar fetiţele sunt destul de exigente, au scris 30 de puncte pe care viitorul soţ trebuie să le îndeplinească:

1. Să scrie frumos 
2. Să fie drăguţ
3. Să fie pe placul părinţilor
4. Să nu locuiască împreună cu părinţii
5. Să aibă bune maniere
6. Să fie un bun artist
7. Să se îmbrace cu gust
8. Să te ducă în locuri drăguţe
9. Un loc frumos
10. Să vrea copii şi să-i placă de ei
11. Să aibă bijuterii frumoase
12. Să fie atent
13. Să nu se scobească în nas 
14. Să nu sărute de la prima întâlnire
15. Să te respecte
16. Să fie inteligent
17. Să fie un bun bucătar
18. Să aibă un job bun
19. Să fie mereu fericit
20. Să fie curat
21. Să respecte oamenii de altă religie
22. Să nu aibă un prenume ciudat
23. Să fie foarte glumeţ
24. Să mă facă să râd
25. Să mănânce sănătos
26. Să aibă grijă de corpul său
27. Să nu vorbească prostii
28. Să se spele pe dinţi şi să folosească aţă dentară
29. Să-i placă jobul pe care îl ai
30. Să aibă un animal de companie

sursa

Roboți ratați

Să mai și râdem. Ce spun părinții pe twitter

   Copiii spun lucruri trăsnite, toată lumea ştie acest lucru. Dar parcă nici părinţii nu sunt mai prejos… Iată cele mai amuzante statusuri scrise de părinţi pe Twitter:

    Fata mea a făcut azi mişto de mine că trebuie să mă duc la serviciu în timp ce ea nu avea ore, aşa că i-am schimbat parola de la wi-fi…

   Chiar în momentul ăsta îmi ajut copilul să-şi caute ciocolata pe care i-am mâncat-o chiar eu. Ieri.

   Eu: Noapte bună, copii! 
   Ei: Noapte bună, tata! 
   Eu: Noapte bună, monstrule care mănânci copii noaptea! 
   Înregistrare reportofon: Noapte bună…

   Tati, poţi să-ţi spun un secret? Îmi ia faţa în mâini şi spune: numai ce am făcut treaba mare şi nu m-am spălat pe mâini.

   Niciodată, dar niciodată nu priviţi în ochi un copil care e pe punctul de a adormi! Poate simţi energia şi poate renunţa la misiune.

   Eu: Ce ai învăţat astăzi la grădi? 
   Ea: O gogoaşă m-ar ajuta să-mi amintesc. 
   Eu: Se pare că ai învăţat despre mită.

   Numai ce i-am învăţat pe copiii meu care e faza cu TVA. Le-am mâncat 20% din îngheţată

   Eu: Deja avem 3 fete. Ce crezi că va fi următorul? 
   El: O pisică.

   – E un telefon vechi. 
   – Ca un 4S? 
   – Nu, ca un telefon fix care funcţionează prin cablu. 
   – Nu înţeleg.

   Şi, într-o zi, am decis că ne-am săturat să dormim şi să facem orice altceva într-o casă curată, aşa că am făcut copii.

   Eu: Am gătit carne de porc. 
   Fetiţa mea de 3 ani: Nu-mi place porcul. 
   Eu: E pui. 
   Ea: A, da, îmi place puiul ăla.

   În atenţia părinţilor care au un singur copil şi îşi mai doresc încă unul: numai ce am împărţit o pungă de bomboane la patru. Reţineţi.

   În caz că se întreba cineva care este cel mai tare sunet din lume… Vocea copilului meu, care mă întreabă dacă am făcut caca. În public.

   Nu cunoşti frica adevărată până nu îţi auzi copilul din WC-ul alăturat trăgând apa şi zicând “Pa, pa!”.

   Le spun copiilor mei că este nevoie să înveţe algebra fără rost pentru a-i putea învăţa pe copiii lor algebra fără rost. 

   Copiii mei preferă să se uite pe YouTube la alţi copii care se joacă decât să se joace între ei.

   Cu un bebeluş şi un căţel, nu e niciodată bine să presupui că e ciocolată.

   Mamele sunt, practic, şerveţele umane.

   În momentul în care am realizat că părinţii mei aveau dreptate, aveam deja copii care nu mă credeau.
sursa

Scrisoare de despărțire de la o fetiță de clasa a patra

    Relația dintre o fată de clasa a patra și un băiat ar fi rămas necunoscută dacă mama acestuia nu ar fi găsit în ghiozdanul lui un mesaj simpatic și în același timp surprinzător de matur.
   Fata l-a anunțat pe băiat că se despart deoarece el ar fi ignorat-o din momentul în care au stabilit să devină un cuplu. Nu se știe cum a primit el vestea, cert e că scrisoarea a ajuns la destinație, ba mai mult, a fost publicată și pe Internet.
   Textul integral al scrisorii: ”George, să știi că mă despart de tine. Nu ai mai vorbit cu mine de când m-ai întrebat dacă vreau să fim prieteni. Au trecut 6 săptămâni. Nici nu mai vreau să ne căsătorim. Îți iei altă soție. M”.
   sursa

Cele mai importante 6 lucruri de care trebuie să ţină cont părinţii când pleacă la drum lung cu maşina, împreună cu cei mici

   Plecatul în vacanţă cu cei mici este o adevarată provocare. Chiar dacă suntem convinşi că am luat toate măsurile de siguranţă, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite, întotdeauna copiii reuşesc să ne pună în situaţii dificile.
  
   Aşteptăm cu nerăbdare să vina concediul. Cu toţii iubim vacanţele şi ne dorim să descoperim locuri interesante si noi motive de distracţie. Atunci când călătorim alături de cei mici, apar inevitabil situaţii neprevăzute sau realitatea nu corespunde întotdeauna aşteptărilor noastre. Printre lucrurile pe care sub nicio formă nu trebuie să le faci, cînd pleci la drum, se număra urmatoarele:
 

Ocoliri şi opriri, în timpul călătoriei   

   Părinţi, atunci când plecaţi la drum cu cei mici, aveţi grijă să vă consultaţi cu privire la locurile pe care urmează să le vizitaţi. Chiar dacă sunteţi adulţii care ar trebui să aibă ultimul cuvânt, daca nu vreţi să transormaţi călătoria într-un coşmar, încercaţi să nu o faceţi foarte lungă şi plictisitoare.
 

Ignori copilul când dă semne că se simte rău 

   Chiar dacă nu vreţi să întârziaţi în vacanţă, nu ignoraţi dacă cel mic dă semne că are o problemă de sănătate. Decât să aveţi probleme pe drum, iar greţurile sau febra să vă dea bătai de cap, mai bine acordaţi-i atenţie şi găsiţi o rezolvare a problemei la momentul potrivit. 

Presupui că nu se vor plictisi 

   „Sunt plictisit” este, probabil, cea mai auzită plângere venită din partea copiilor în călătoria cu maşina. Tabletele şi jocurile preferate ale celor mici te pot scuti de problemele provocate de plictiseala copiilor în călătoriile lungi. 

Crezi că cei mici vor rezista până găsiţi un loc să luaţi masa 

   Chiar dacă stomacul copiilor este plin, veţi fi uimiţi de capacitatea lor de a ronţăi pe durata călătoriei. Plictiseala şi căutarea unei noi activităţi îi vor face pe cei mici să ceară mâncare în cele mai neaşteptate momente, aşa ca fiţi inspiraţi şi pregătiţi, pentru drum, câteva sandwichuri sau fructele lor preferate.

 

Asculţi doar muzica ta preferată 

   Melodiile în vogă sunt, cu siguranţă, o variantă mai bună decât muzica preferată a copiilor tăi. Daca vrei să le dezvolti cultura muzicală, asteapă până ajungeţi acasă, iar în maşină pune şi muzica pe care o doresc micuţii sau CD-uri cu jocuri educative.  
 

Te aştepţi să adoarmă uşor 

   De regulă, copiii foarte mici adorm destul de repede într-o călătorie lungă. Dar nu vă aşteptaţi să doarmă tot drumul, mai ales dacă au deja 3 sau 4 ani. Cu atât mai mult nu se va întâmpla asta cu copiii foarte energici, care s-ar putea să nu aibă starea ncesară pentru a se odihni. Nu uitaţi să luaţi de acasă jucăriile preferate, eventual cele cu care obişnuiesc să adoramă. 
de Lizeta Oprea             sursa

Creştem o generaţie de tineri cu mentalitate de victimă, hipersensibili şi obosiţi înainte de vreme, avertizează specialiştii

   O întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor. 
   Tinerii din ziua de azi se tem să-şi exprime opiniile şi să-şi susţină punctul de vedere, văd piedici la tot pasul, preferă să renunţe la luptă şi să se complacă în rolul victimei, care trebuie înţeleasă şi protejată. Părinţii, şcoala, societatea contribuie la formarea unui mediu în care generaţiile devin tot mai fragile, incapabile să facă faţă criticilor, este de părere directoarea unei organizaţii de tip think tank din Marea Britanie. 
   Din punct de vedere evolutiv şi istoric, adolescenţa este vârsta la care tinerii îşi asumă riscuri şi caută aventura, îşi clădesc idealuri, se pregătesc să dea piept cu viaţa. În schimb, tinerii din ziua de azi cresc învăţând să perceapă lumea ca pe un loc înfricoşător, prin transmiterea insistentă a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vieţii de zi cu zi, după cum afirmă directoarea organizaţiei de tip think tank Institutul Ideilor, din Marea Britanie, scriitoarea Claire Fox. Aceasta enumeră printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenţa cu care se exagerează riscurile presupuse de aproape orice activitate ar întreprinde. Părinţii au devenit atât de protectori încât le răpesc până şi libertatea de a se juca şi de a alerga în aer liber, de a se căţăra în copaci, aşa cum era perfect normal cu ani în urmă, şi totul în numele siguranţei şi în dorinţa de a le netezi drumul în viaţă. 

“Generaţia fulgilor de zăpadă” 

   O întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor. Părinţilor li se spune constant că trebuie să elimine critica din discuţiile cu copiii, pentru a nu le ştirbi stima de sine, dar aşa le anulăm gândirea critică. Îi creştem şi îi educăm astfel încât ajung să considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac şi devin mai afectaţi decât ar fi cazul de ceea ce cred alţii despre ei, explică Fox într-o carte recent lansată. În volumul intitulat “I find that offensive!”, scriitoarea vorbeşte despre această generaţie mult prea sensibilă numind-o “generaţia fulgilor de zăpadă”, a tinerilor care până ajung la facultate sunt atât de temători şi neîncrezători încât nu sunt deloc pregătiţi să se descurce cu provocările de bază ale vieţii de adult. Psihoterapeutul Keren Rosner a declarat pentru adevărul.ro că se confruntă cu nenumărate cazuri de persoane cu depresie, cu anxietate şi atacuri de panică foarte grave, ţinând cont de instabilitatea care caracterizează societatea modernă. Şi cum în ziua de azi nici măcar familia nu mai este un punct de siguranţă, asta se răsfrânge şi asupra copiilor. 
   ”Când un tânăr nu are o anumită siguranţă, ceva pe care se bazează, atunci nu înţelege de ce trebuie să mai depună efort ca să facă diverse lucruri. Scad interesul, motivaţia. Iar mentalitatea de victimă vine tocmai din faptul că nu mai găsesc plăcere într-o activitate şi nu au perseverenţa de a rămâne într-o zonă de interes. Şi pentru că oamenilor nu le este uşor să admită că sunt slabi, că nu se descurcă, atunci găsesc scuze ca să justifice, de fapt, renunţările proprii: aşa că de vină sunt părinţii, societatea, vremea etc” subliniază Rosner. 
   Vorbind despre rolul părintelui de a proteja copilul, Rosner observă că o protecţie sănătoasă este cea în care îi spui ce trebuie să facă şi apoi îl laşi să vezi cum se descurcă. „Dar mulţi părinţi care se ocupă de copii, hotărăsc totul până în cele mai mici detalii, până la adolescenţă şi chiar mai departe. Aşa ajunge un tânăr foarte temător, nu va avea încredere în sine şi îi va fi frică să-şi pună în practică dorinţele, visele”, punctează psihologul. Rosner mai arată că înşişi părinţii acestor adolescenţi trăiesc azi cu o teamă permanentă, de a nu-şi pierde jobul, de a nu-şi plăti creditele, şi le trasmit această frică şi copiilor, în mod involuntar de cele mai multe ori. “Acest comportament este preluat şi de copii, care cresc cu convingerea că nu te poţi baza pe ceilalţi, că lumea este un loc nesigur şi că trebuie să fii norocos sau şmecher ca să poţi să rezişti, mesaje foarte frecvent transmise de părinţi copiilor. Copiii integrează atât fricile părinţilor, cât şi pe cele preluate din propriile experienţe. Cum este teama de a fi ridiculizaţi la şcoală”, spune Rosner. 

Copii care au impresia că li se cuvine totul 

   Vorbind despre fenomenul de hărţuire la şcoală (bullying, cum este definit în limba engleză), scriitoarea Claire Fox precizează că acesta nu se mai referă doar la copii care sunt bătuţi sau înjuraţi de alţi colegi, ci înglobează şi faptul că unui copil i se pune o poreclă sau că între copii se iscă certuri, sunt răspândite zvonuri, se fac glume pe seama unui alt copil ori gesturi care au o conotaţie negativă. Astfel de mesaje senzaţionaliste despre consecinţele traumatice ale acestui gen de comportamente, îi încurajează pe tineri să reacţioneze exagerat în faţa unei astfel de realităţi şi să dezvolte anxietate acută din cauza unor opinii sau cuvinte, oricât ar fi acestea de neplăcute. Pe de altă parte, psihoterapeutul Keren Rosner punctează faptul că tot mai mulţi tineri din ziua de azi se risipesc în multe activităţi, fără a ajunge să facă performanţă în ceva anume, pentru că le fac fiind constrânşi de părinţi. 
   ”Văd la cabinet foarte mulţi părinţi care vin cu adolescenţi şi se plâng că vor performanţă, dar aceşti părinţi au foarte multe pretenţii de la copii. Copiii din ziua de azi nu s-au născut obosiţi, ci obosesc pentru că intră de la vârste tot mai mici într-un program foarte solicitant. Ajung în perioada şcolii generale să aibă un program de dimineaţa până seara. Au şcoala care este foarte solcitantă, temele pe care trebuie să le facă, dar şi ore suplimentare, cu care tot mai mulţi parinţi îi îndoapă tot de teama că altfel nu vor reuşi. Părintele vrea să ştie că are un copil care cunoaşte cât mai multe lucruri, ca să se poate adapta, numai că aşa ajung să nu-şi mai dorească nimic. Pentru că sunt împinşi să facă lucruri pe care nu le fac cu pasiune, au impresia că nimic în viaţa asta nu se face cu plăcere, că totul este o corvoadă” spune psihologul. 
   Nu în ultimul rând, dincolo de copiii hipersensibili, afectaţi de tot ce se întâmplă atunci când lumea nu arată aşa cum speră şi îşi închipuie ei, există şi extrema cealaltă, mai spune Rosner. “Devin foarte indiferenţi şi la propriile nevoi şi la ale celorlalţi, ori foarte pragmatici. Au tendinţa să se supraevalueze şi consideră că totul li se cuvine, recompense materiale, timp, energie, afecţiune etc. Aceşti copii oferă foarte puţin şi cer foarte mult nu numai de la familie şi de la cei cu care vin în contact, ci în orice situaţie, devin veşnici nemulţumiti pentru ca au impresia că li se cuvine mult mai mult. Se vede asta şi în munca pe care o depun într-o activitate şi tendinţa este să fie nerăbdători şi lipsiţi de perseverenţă”, conchide psihoterapeutul.

sursa            deOana Bâltoc

Citez un comentariu: o de-generatie de anesteziati, toti frumosi si bogati ...pe facebook.

Cum poti creste un copil fericit, care va deveni un adult de succes

Parintii fac tot ce le sta in puteri pentru a le oferi copiilor un avantaj in aceasta lume competitiva. A te asigura ca micutul tau va ajunge un adult de succes pare a fi principalul tau obiectiv, ca parinte. Iti doresti acest lucru, deoarece vrei ca micutul tau sa fie fericit in viata. Dar ultimele studii au aratat ca abordam problema gresit: ar trebui sa ne gandim mai intai la fericirea lui, apoi la succes!

In ciuda credintei colective ca muncim mult – cu orice costuri – si, astfel, devenim oameni de succes, dupa care devenim fericiti, de fapt oamenii care sunt mai fericiti au succes mai des. Un deceniu de cercetari a scos la iveala faptul ca fericirea este o alegere, ea se intinde si reprezinta un avantaj in viata. Astfel, fericirea este, de fapt, „combustibilul“ succesului, nicidecum rezultatul acestuia din urma! Daca rata ta de succes creste, nivelul de fericire va ramane acelasi. Daca nivelul de fericire creste, orice rezultat profesional sau educational va deveni mai bun.

Ce legatura are acest lucru cu a fi un bun parinte? Ei bine, una foarte mare! Cu totii ne dorim ca micutii nostri sa fie fericiti, printre alte lucruri. Dar, ajutandu-i sa devina oameni fericiti, ii vom impulsiona in orice alt domeniu. Astfel ca ne putem concentra doar pe fericirea lor.

3 cai sa-ti inveti micutul sa fie fericit
Multi parinti confunda confortul material cu fericirea, asa ca isi fac o regula din a le da copiilor tot ce isi doresc, in clipa in care isi doresc. Altii cred ca a fi fericit inseamna sa nu stii ce e tristetea, esecul, respingerea, si atunci devin exagerat de protectori si incearca sa-i fereasca micutii cu totul de o serie de sentimente negative, dar absolut umane. Specialistii spun insa ca aceste moduri de a privi lucrurile sunt eronate.
Ca sa-i facem pe copii cu adevarat fericiti, abordarea cea mai sanatoasa este sa ii ajutam sa-si dezvolte un simt al optimismului si sa transforme fericirea in obicei, lucruri care le vor fi de folos, constient sau involuntar, pe tot parcursul vietii. 

Cum putem creste copii fericiti? Iata trei secrete pe care sa le aplici si tu cu micutul tau:

1. Foloseste mereu un limbaj pozitiv
Sa fim sinceri, tristetea apare peste tot. Dar specialistii vorbesc despre efectul de anulare pe care emotiile pozitive il au asupra celor negative, in corpurile si creierele noastre. Chiar si cateva cuvinte de incurajare pot elimina efectele – emotionale si fiziologice – ale negativismului. Ca parinti, ne aflam in postura perfecta pentru a ne creste copiii fericiti si de a-i invata sa faca fata in mod pozitiv incidentelor si circumstantelor negative. Limbajul pe care il folosim – si, mai important, felul in care spunem ceva – este crucial.
Iata un caz concret: Daca micutul tau a racit si e nevoit sa stea acasa in loc sa mearga la gradinita, nu-i spune ca sta acasa in acea zi „din cauza bolii“, ci numeste-o „o zi in care sa se faca bine“. Acest lucru este de ajutor in special cand copilul e bolnav o perioada mai lunga. Actiunea si spusele tale il vor ajuta sa se concentreze pe un rezultat pozitiv, si nu pe cauza negativa. Iar, in loc sa planga si sa se simta exclus de ceilalti din cauza bolii, copilul isi va petrece ziua colorand si si urmandu-si tratamentul, fara a face (prea) multe mofturi. Alegerea unor cuvinte potrivite va influenta pozitiv modul in care va simtiti amandoi, iar copilul se va insanatosi mai repede.

2. Transforma munca in joaca
Cu totii trebuie sa facem in viata si lucruri pentru care nu avem tragere de inima (sedinte plictisitoare, spalatul vaselor etc.), dar, daca vom aborda aceste lucruri cu un obiectiv pozitiv, nu ne vom plictisi si nu vom fi coplesiti de negativism. Modalitatea in care privim lucrurile conteaza enorm. Specialistii sustin ca nu trebuie sa fim… „martiri“ pentru a avea succes in viata, ci sa invatam sa ne distram si sa facem placuta orice situatie.
Incearca sa pui acest sfat in practica si transforma munca in joaca atunci cand vine vorba despre tine si copilul tau. Daca il vei ruga sa-si stranga jucariile, el va refuza. Dar, daca ii vei sugera sa va jucati cat face acest lucru, va fi incanta de idee. In timp, copilul va invata sa abordeze responsabilitatile (casnice sau de alta natura) in asa fel incat sa fie mai placute, chiar daca nu are chef sa le execute – in loc sa se planga mereu.

3. Ridica standardele
Specialistii considerau ca nivelul de fericire al fiecaruia are o cauza genetica, dar aceasta ipoteza s-a dovedit a fi una falsa. 

Exista cai dovedite prin care poti sa-ti ridici nivelul de fericire. Acestea includ: meditatia, descoperirea unui lucru pe care il astepti cu nerabdare, actele de bunatate, infuzia de pozitivism in jurul nostru, exercitiile fizice, cheltuirea banilor mai degraba pe experiente decat pe lucruri si folosirea punctelor noastre forte.
Pentru ca noi controlam lumea copiilor nostri, putem introduce in viata lor fiecare element amintit anterior. Concentreaza-te pe cate un aspect pe saptamana sau pe luna: poti dezvolta o meditatie pe care sa o faci impreuna cu copilul? Urmeaza cumva o excursie despre care ati vorbit si pe care ati planificat-o impreuna? De ce sa nu le duceti impreuna niste flori – si niste fericire – unor rude sau vecini in varsta?

Aminteste-ti elementele de pe lista mentionata in timp ce iei decizii referitoare la cheltuirea banilor sau la petrecerea timpului, iar tu si copilul tau veti fi cu siguranta mai fericiti. Acesta este un rezultat in sine, dar, daca esti ingrijorata in privinta rezultatelor, poti avea incredere in ceea ce spun specialistii: copilul tau va avea mai mult succes si i se vor intampla si multe alte lucruri pozitive care se trag din acest lucru.

Autor: Alexandra Nedelcu
sursa

Psihologii dezvăluie cum pot fi învăţaţi copiii să-şi autoregleze emoţiile. Care sunt regulile esenţiale în dezvoltarea încrederii în ei

Psihologii dezvăluie modul în care părinţii trebuie să-şi trateze copiii, amintind de diferenţa dintre protejarea excesivă a celor mici şi importanţa pregătirii acestora pentru viaţă.

De multe ori auzim sintagma „sunt doar nişte copii”. Indiferent că este vorba de maniere, capricii sau îndeplinirea sarcinilor, cei mici au nevoie să fie învăţaţi că există nişte reguli esenţiale pe care trebuie să le respecte.

În cazul în care ne stabilim aşteptări scăzute pentru copii, vom obţine rezultate scăzute. Dar, când îi învîţăm pe cei mici să se comporte responsabil, fără să se ascundă în spatele unor alintări exagerate, atunci perspectivele lor vor fi diferite.

Iată 10 motive pentru care părinţii ar trebui să trateze uneori copiii lor ca pe nişte adulţi:

Copiii tai vor avea o mai bună înţelegere a limitelor
Expresia "aşa sunt copiii" este adesea folosită ca o justificare pentru comportamentul neadecvat. De exemplu, un copil care trişează atunci când se joacă şi aude comentarii de genul „e doar un copil”, nu va reuşi să-şi stabilească graniţele corectitudinii, lucru care îl va urmări tot restul vieţii. Creierul copiilor este în curs de dezvoltare, aceasta fiind perioada în care au capacitatea de a face diferenţierea între ce este un comportament adecvat şi unul inadecvat .

Vor cunoaşte responsabilitatea
Copiii trebuie să înveţe elementele de bază ale responsabiltăţii. De exemplu, cei mici pot fi implicaţi în activităţile adulţilor. Dacă vă lăsaţi copiii să vă ajute în activităţile casnice, ei vor învăţa că responsabilităţile sunt o parte a vieţii. Dacă îi încurajaţi să facă patul în fiecare zi, să vă ajute la spălatul vaselor după cină, sau să hranească animalul de companie al familiei, atunci le însuflaţi spiritual de echipă şi responsabilitate.

Copiii vor face mult mai mult decât te aştepţi
Mulţi dintre adulţi sunt de părere că cei mici nu înţeleg multe dintre lucrurile care se întâmplă în jurul lor şi nu sunt capabili să se comporte responsabil, copilului fiindu-i insuflat acest comportament. Dar, dacă îţi provoci copilul şi îi dai posibilitatea să dovedească ce poate, atunci tu practic îi spui: „Eu cred în tine. Cred că eşti capabil", oferindu-i încredere şi curaj, scrie lifehack.org.

Vor învăţa să empatizeze
Învăţarea empatiei este una dintre cele mai importante lecţii pe care le-o poţi preda copiilor tăi.  Într-o lume în care concurenţa şi foamea de putere au ajuns valori în viaţă, aptitudinea de a empatiza este un lucru la care trebuie lucrat. Nu face greşeala de a te gândi că sunt prea mici pentru a înţelege modul în care alte persoane se simt şi învaţă-i să se pună în locul celor de lângă ei.

Dezvoltarea încrederii în sine
Dacă îi arăţi copilului că tu crezi în el, atunci se măresc şansele ca el să-şi dezvolte o  puternică încredere în forţele proprii. Dacă încurajaţi copilul, el se va simţi în stare să-şi atingă toate obiectivele, dobândind succesul în viaţă.

Putere şi rezistenţă
Pentru unii părinţi, creşterea copiilor se bazează pe protejarea acestora. Pentru alţii, procesul de educaţie se bazează pe pregătirea copilului pentru viitor. Atingerea unui echilibru reprezintă idealul. În cazul în care micuţul tău nu câştigă un premiu, nu te grăbi să-i găseşti o recompensă mai mare. Lasă-l să înveţe că în viaţa poţi să şi pierzi. Lăsaţi-i să-şi dovedească lor însăşi că sunt puternici şi pot face faţă dezamăgirilor. Îi va ajuta foarte mult în viaţa de adult.

 Ajută-i să înţelagă  că nu pot obţine întotdeauna tot ceea ce vor
Dacă vă plimbaţi prin supermarket cu cel mic şi plânge pentru că vrea un baton de ciocolată, nu vă simţiţi obligaţi să vă supuneţi. Oricât de dificil este să rezistaţi tentaţiei de a-l linişti, trebuie să înţeleagă că în viaţa lucrurile nu se obţin în acest mod. Copilul va învăţa să-şi autoregleze emoţiile şi să înţeleagă că în viaţa nu poţi obţine întotdeauna tot ceea ce vrei.

 Fă-i să simtă că părerile lor contează
Atunci când tratăm copiii ca pe nişte adulţi, ei se vor simţi la fel de importanţi ca toţi ceilalţi. Varsta lor nu înseamnă că ei nu contează. Gândurile şi opiniile lor nu sunt mai puţin importante. Lăsaţi copilul să-şi exprime gândurile cu privire la subiectele pe care le dezbateţi în familie. Reamineşte-le de fiecare dată că şi opiniile lor contează.

sursa

Muzica pentru copii

Aici: Muzica este bună pentru bebeluși și download muzică de aici.
putem observa cu usurinta ca ascultarea de muzica clasica pentru bebelusi creaza un efect de relaxare si odihnă profundă, fapt ce duce cu siguranta la revigorare si stimulează inteligența, creativitatea și imaginația.
  Cateodata muzica este folosita in cazul copiilor nascuti prematur, intrucat au fost facute studii care au aratat ca aceasta are o contributie benefica la crestere in greutate. Un studiu recent a aratat ca bebelusii de 34 săptămâni care au primit suzete ce activau inregistrari cu cantece de leagan, au avut zile de spitalizare mai putine decat ceilalalti.
Muzica il poate face pe copil sa simta un sentiment de conexiune cu locul in care se afla atunci cand aude o melodie familiara, fapt ce contribuie de asemenea la linistire si pregatirea de somn.
  Puteți căuta pe google muzica clasica pentru bebelusi in burtica.

Faceți cadou copiilor un strop de educație muzicală! Vor fi mai deștepți!

 
   Astazi va facem o sugestie care poate reprezenta un cadou minunat pentru copii și o cărămidă extrem de solidă pusă la temelia personalității viitorului adult: educatia muzicala. 

   Nu are contraindicatii, nu ingrasa și are doar un efect secundar: sporeste inteligenta. Psihologul Adina Tatu ne dă detalii. ”In general este recomandat pentru copii sa studieze muzica de la o varsta foarte frageda pentru ca li se dezvolta numeroase prcese cognitive, memoria, gandirea abstracta, partea aceasta de orientare spatio-temporala si coordonare psihomotrica; pe langa dezvoltarea unor emotii si sentimente pozitive, copiii invata sa se autoregleze emotional nu numai prin invatarea muzicii la ora, ci si prin evenimentele care le sunt asociate invatarii unui instrument - participarea la concerte, concursuri, tot felul de recitaluri -”, a explicat Adina Tatu.

sursa

Aici ni se spune că muzica este bună și pentru studenți.

Motive să lucrezi cu copiii

At The State University of New York at Stony Brook

De ce este cel mai bun lucru să lucrezi cu copiii

Cum fac copiii ca munca să semene cu distracția

Bethany Smith  

În ultimele două veri, am avut bucuria de a fi un ajutor al unui profesor la o tabără de vară pentru copii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani și sunt atât de multe lucruri care mi-au plăcut în legătură cu slujba. Sincer, nu cred că este ceva mai bun în lume decât să lucrezi cu copiii, din următoarele motive:

1. Nu există niciodată un moment plictisitor
Când lucrezi cu copiii, este întotdeauna interesant. Cineva are nevoie întotdeauna de ajutor sau doar vrea să vorbească cu tine. Nu este vorba niciodată ca doar să stați jos și să nu faceți nimic, lucru care mie mi-l place. Lucrurile se schimbă mereu în fiecare zi, în timp ce învață lucruri noi. Îți păstrează cu adevărat interesul.

2. Este un antrenament gratuit
Nu mă simt niciodată mai obosit decât după o zi lungă de muncă. Copiii au atât de multă energie și se așteaptă la același lucru din partea ta. Săptămâna trecută, unii dintre ei au crezut că este amuzant să dea tot timpul cu mingea de fotbal peste poartă, așa că a trebuit să continui să alerg pentru a o lua, ceea ce m-a salvat de la a trebui să merg pe aparatul de alergat, mai târziu.

3. Poți deveni din nou un copil
Mai ales când sunteți la facultate, este greu să vă faceți timp să vă distrați. Dacă ai în jur copii tot timpul, te forțează să faci asta. Ei doresc în mod constant să fie distrați, astfel încât trebuie să faceți lucruri la nivelul lor. Puteți să vă prostiți și vă puteți juca jocuri pe care le-ați jucat în copilărie și le-ați lăsat în urmă.

4. Te fac mai pozitiv
Copiiilor nu le pasă dacă te-ai trezit târziu și ai pierdut cafeaua de dimineață. Ei doresc atenție și vor să se distreze. Să fiu în preajma copiiilor, în special a celor mai mici, mă face să fiu fericit. S-ar putea să plîngă un minut pentru că au căzut, dar vor  alerga și râde în următorul minut. Atitudinea lor pozitivă este molipsitoare și te obligă să simți același lucru.

5. Te fac mai sociabil
De asemenea, copiiilor nu le pasă dacă nu ești bun la vorbirea cu oamenii. Vor vorbi și vor vorbi dacă le pui întrebările corecte. Când vor fi mai mici, vor vorbi cu oricine despre orice. Cel puțin personal, asta ma inspiră să fac același lucru.

6. Ei sunt mai deschisi
Partea mea absolut preferată de a vorbi cu copiii este cât sunt de deschiși. Nimic nu pare imposibil pentru ei și acest lucru este atât de răcoritor. Când sunt întrebați ce vor să fie atunci când vor crește mari, ei spun lucruri precum jucător profesionist de baschet sau baby sitter. Ei nu sunt preocupați de cât va fi salariul sau de probabilitatea de a lucra efectiv, vor doar să facă ceea ce este distractiv.

7. Bucuria de a-i urmări
Nu este absolut nimic mai bun decât să vezi un copil care face ceva ce nu credea că poate face. Contează așa de mult pentru ei să învețe și să fie o părtași la ceea ce se întâmplă, este atât de împlinitor! Nimic nu mă face să zâmbesc mai mult decât atunci când le văd fețele când fac ceva ce credeau că nu pot face. Nu mă pot gândi la ceva mai plin de bucurie decât asta.

Sursa articolului (în engleză), de acolo am luat și imaginea de la antetul blogului.