1. De ce a făcut Dumnezeu mame?
Ea e singura care știe unde e banda de lipit.
Mai mult ca să curețe casa..
Să ne ajute pe noi când ne naștem.
2. Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?
El a folosit pământ, cum ne-a făcut și pe noi.
Magie, plus putere supremă, și a amestecat mult.
Dumnezeu a făcut mame la fel ca mine și tine … Numai că a folosit piese mai mari…
3. Din ce ingrediente au fost făcute mamele?
Dumnezeu a făcut mame din nori și păr de înger și cele mai frumoase lucruri din lume și o măsura de severitate.
Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit foarte multa ață, mă gândesc.
4. De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale și nu la altei mame?
Pentru că noi suntem neamuri..
Dumnezeu a știut că ea mă iubește mai mult decât mamele altor oameni.
5. Ce fel de fetiță a fost mama ta?
Mama mea a fost totdeauna mama mea și nimic altceva.
Nu știu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost mare șefă.
Alții îmi spun că ea era bună cândva.
6. Ce a trebuit să știe mama ta despre tatăl tău înainte ca ea să se căsătorească cu el?
Numele lui de familie...
Ea a trebuit să știe trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbăta cu bere?
Dacă face cel puțin $800 pe an, dacă el a spus ’nu’ la droguri și ’da’ la treburile casei.
7. De ce s-a căsătorit mama ta cu tatăl tău?
Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Și mama mea mănâncă mult.
Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut șapca gândirii pe cap când s-a măritat cu tata.
8. Cine-i șef la voi în casă?
Mama mea nu vrea să fie șefă, dar trebuie să fie pentru ca tatăl meu e pămpălău.
Mama e. Poti să-ți dai seama după cum face inspecția camerei mele. Ea vede orice sub pat.
Eu cred că mama e, numai pentru că ea are mai multe de făcut decât tatăl meu.
9. Care-i diferența dintre mama și tata?
Mama lucrează la lucru și lucrează acasă, iar tata lucrează numai la lucru.
Mama știe cum să vorbească cu profesorii fără ca să-i sperie.
Tații sunt înalți și puternici, dar mama are puterea reală, pentru că ea este cea pe care o întrebi când vrei să petreci o noapte acasă la prieteni…
Mama are magie, ea te face să te simți bine fără doctor.
10. Ce face mama ta în timpul liber?
Mamele nu au timp liber.
O auzi pe ea zicând că plătește facturi toată ziua.
11. Ce ar trebui să schimbe mama ta, ca să fie perfectă?
În interior ea e deja perfectă. Pe dinafară cred că ar trebui o operație de frumusețe.
Dieta.
12. Dacă ai putea să schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
Ea ma obligă tot timpul să îmi țin camera curată. Aș șterge asta din ea...
As face-o mai deșteaptă. Atunci ar ști că sora mea e cea care a făcut prostii, nu eu.
Eu aș dori ca ea să scape de ochii invizibili de la spatele capului.
sursa
O parte importantă a educării unui copil mic este să știi cum sa îi vorbești. Avem impresia ca este simplu: ii spunem ce avem de spus, ii cerem ce avem de impus, folosim un ton ferm si gata, el trebuie sa inteleaga si sa execute, altfel ne suparam pe el, il pedepsim sau o luam de la capat cu si mai multe cuvinte, eventual dublate si de amenintari. Ei bine, nu este asa. Copiii mici, care acum descopera lumea si ce inseamna a face ce ii cer parintii, au un cu totul alt mod de a percepe vorbele adresate lor si de a reactiona la ele. Pur si simplu trebuie sa inveti acest fel de a dialoga cu copilul daca vrei sa te auda cu adevarat, sa proceseze ce a auzit si sa mai si execute.
In plus, felul in care tu vorbesti cu copilul tau il invata si pe el cum sa vorbeasca altor oameni.
Daca stii cum sa ii vorbesti ca sa ii captezi atentia si sa il determini sa coopereze cu tine, ai parcurs cu succes o etapa importanta in relatia voastra.
Iata mai jos cateva metode simple, dar eficiente, care sa te ajute sa creezi o cale de comunicare mai buna cu copilul mic, dupa care sa ii poti transmite in mod pozitiv ce mesaje educative doresti:
1. Conecteaza-te la copil inainte sa ii dai indicatii
Inainte sa ii dai directii si indicatii despre ce sa faca si ce sa nu faca, asigura-te ca esti cu ochii la nivelul ochilor copilului tau si uita-te in ochii lui. Invata-l cum sa se concentreze la ce ii spune celalalt: „Alina, am nevoie sa iti vad ochii”, „David, te rog sa asculti ce iti spun”. Ofera si tu acelasi limbaj corporal cand iti asculti copilul vorbind. Ai grija sa nu fixezi asa de tare copilul cu privirea incat el sa perceapa ca il controlezi si domini in loc ca te conectezi la el.
2. Adreseaza-te copilului cu numele sau
Incepe orice cerere catre copil adresandu-te cu numele lui: „Laura, te rog frumos ajuta-ma sa …”.
3. Foloseste propozitii scurte
Cand vrei sa obtii atentia copilului ca el sa faca ceva, trebuie sa aplici regula propozitiei unice: pui directiva principala in prima propozitie cu care iti deschizi fraza. Cu cat te lalai in multe cuvinte, cu atat copilul devine surd in fata parintelui sau si tot ce aude este un „bla bla bla” pe diverse tonalitati. Prea multa vorba este o greseala foarte frecventa a parintilor cand dialogheaza cu copilul despre o sarcina concreta care trebuie facuta. Copilul are impresia ca nu esti prea sigur pe ce vrei sa ii spui si de aceea folosesti cuvinte ajutatoare ca sa iti impui cerinta.
4. Foloseste cuvinte simple
Obisnuieste-te sa folosesti propozitii scurte ce contin cuvinte cu cate o silaba sau doua. Uita-te cum comunica copiii mici unul cu altul si ia notite. Cand copilul arboreaza expresia aceea dezinteresata si usor plictisita, este clar ca nu te mai intelege, nu te mai urmareste, e deja absent.
5. Roaga copilul sa repete dupa tine ce i-ai cerut
Daca nu poate, inseamna ca fie a fost prea lung, fie prea complicat pentru el.
6. Fa-i o oferta pe care copilul sa nu o poata refuza
Poti sa motivezi usor un copil de 2-3 ani, in special ca sa eviti confruntarile si incapatanarile lui cand opune rezistenta. „Imbraca-te ca sa poti iesi afara la joaca”. Ofera-i un motiv clar pentru cererea ta, motiv care este in avantajul copilului si care e dificil de refuzat. Asta ii da copilului o motivatie solida ca sa abandoneze pozitia de forta si sa faca ce ii ceri.
7. Fii pozitiva
In loc sa ii spui „nu mai fugi”, incearca „in interior – mergem, doar afara poti fugi”.
8. Incepe o cerinta cu „Eu vreau”
In loc sa spui „Da-te jos de acolo” spune „Eu vreau ca tu sa te dai jos acum”. In loc de „Las-o si pe Maria sa se urce in leagan” ii spui „Eu vreau ca tu sa o lasi si pe Maria sa se urce in leagan”. Aceasta tactica functioneaza excelent cu copiii carora le face placere sa ii multumeasca pe adulti si carora nu le place sa le dai comenzi. Cand spui „Eu vreau”, ii dai un motiv de a te multumi, nu doar un ordin.
9. „Cand … atunci…”
„Cand te vei spala pe dinti, atunci vom incepe sa citim povestea”. „Cand iti termini temele, atunci poti sa te uiti la tv”. „Cand” – inseamna ca tu te astepti la supunere si ascultare si stii ca asa se va intampla si ii induci ca nu exista alternativa. In schimb, „daca” – sugereaza copilului ca exista si o alta optiune si cata vreme tu nu vrei sa ii dai una, nu folosi exprimarea „daca nu te speli pe dinti, nu vom citi povestea”.
10. Intai foloseste-ti picioarele, dupa aceea gura
In loc sa tipi cat te tin plamanii „Da televizorul mai inceeeeeeeetttttt, este ora meseeeeeii!!!”, te duci in camera unde copilul se uita la tv, stai 2 minute cu copilul si intri in zona lui de interes, aratandu-te preocupata de ce ii place lui, dupa care, cand vine pauza publicitara, il faci pe copil sa opreasca el televizorul. Faptul ca te duci tu la copil ii arata ca vorbesti serios cu ce ii ceri; altfel, copilul interpreteaza doar ca iti face tie un favor sa inchida televizorul cand strigi tu la el.
11. Ofera alternative
„Ce vrei sa faci mai intai? Sa iti pui pijamaua sau sa te speli pe dinti?” sau „Vrei tricoul rosu sau pe cel bleu cu dungulite?”.
12. Vorbeste corect pentru nivelul lui de dezvoltare
Cu cat e mai mic copilul, cu atat trebuie sa folosesti directive scurte si simple. Tine cont de nivelul de intelegere al copilului tau. De exemplu, o greseala frecventa facuta de parinti este sa intrebe un copil de 3 ani: „De ce ai facut asta??”. Sunt multi adulti care nu stiu sa raspunda la aceasta intrebare in care sa argumenteze de ce fac o fapta sau alta. Incearca in schimb „Hai sa discutam despre ce ai facut”.
13. Vorbeste corect din punct de vedere social
Chiar si un copil de doi ani poate sa invete deja sa spuna „multumesc”. Copiii nu trebuie sa traiasca cu impresia ca manierele sunt ceva optional. Vorbeste copilului asa cum te astepti ca si el sa iti vorbeasca tie.
14. Vorbeste corect din punct de vedere psihologic
Amenintarile si judecatile il vor pune pe copil in defensiva. Mesajele care incep cu „Eu” nu sunt acuzatoare. Decat sa spui „Trebuie sa faci asa…” inceaca „As vrea sa faci asa…” sau „Sunt asa de incantata cand faci asa…”. Nu formula o cerere ca pe o intrebare daca exista si optiunea unui raspuns negativ. In loc sa spui „Iti pui haina mai repede pe tine?” mai bine spui „Pune-ti haina pe te tine, te rog”.
15. Scrie
In cazul copiilor care incep sa citeasca si care sunt destul de agasati de numeroasele cerinte verbale ale parintilor lor, simtindu-se ca niste sublterni care trebuie sa indeplineasca ce zice mama sau tata, incearca, fara sa ii spui nicio vorba, sa ii lasi cate un bilet simpatic in care sa scrii ce vrei sa faca. Apoi urmareste sa vezi ce se intampla.
16. Calmeaza copilul vorbindu-i incet
Cu cat tipa mai tare copilul, cu atat mai incet ii raspunzi. Lasa-l sa tipe cat are chef si din cand in cand spune-i cu voce scazuta „Inteleg” sau „Pot sa te ajut?”. Cateodata il ajuta pe copilul ce face crize de isterie doar sa stie ca cineva il aude. Nu te implica emotional ca sa complici situatia. Poarta-te ca un adult.
17. Stabilizeaza ascultatorul
Inainte sa ii dai o noua directiva, restabileste-i echilibrul emotional, altfel pierzi timpul, pur si simplu. Nimic nu va functiona cand un copil este instabil emotional.
18. Repeta mesajul
Copiii mici au nevoie sa auda de multe ori o cerinta. Copiii in jur de doi ani au dificultati in a intelege ca vorbele tale inseamna ca ei trebuie sa indeplineasca acea cerinta. Pentru ei, esti doar un adult care vorbeste. Lor trebuie sa le spui de zeci de ori acelasi lucru. In jur de 3 ani copiii incep sa priceapa ca ce spui tu e ceva ce ei trebuie sa faca, asa ca cerintele tale ajung sa fie absorbite de creierul copilului si sa dea rezultate. Pe masura ce copilul creste, nu mai e nevoie sa ii repeti asa de mult. Copiii preadolescenti considera repetarea unei cerinte drept cicaleala si sacaiala.
19. Lasa copilul sa iti completeze gandul
In loc de „Nu iti mai lasa lucrurile imprastiate prin camera” incearca „Matei, ia gandeste-te unde ai vrea sa iti depozitezi masinutele?”. Daca lasi copilul sa completeze el „linia punctata” il vei motiva sa se implice si vei avea si rezultate.
20. Foloseste reguli care sa sune bine
„Daca gresesti, o sa platesti” sau orice alta regula pe care o creezi tu special ca sa fie scurta, melodioasa si usor de repetat. Pune copilul sa le repete.
21. Da alternative placute
„Nu te poti duce singur in parc asa cum vrei, dar te poti juca cu copiii pe strada, daca stai in fata casei”.
22. Anunta-l din timp ca are ceva de facut
„O sa plecam in curand. Spune pa-pa jucariilor si copiilor”.
23. Deschide un copil inchis
Frazele alese cu grija si atentie pot deschide mintea si gura unui copil. Ramai pe subiectele de discutie care stii ca il incanta pe copil. Pune intrebari care implica mai mult decat un da sau nu. Decat sa intrebi „Ai avut o zi buna la scoala azi?” incearca „Care a fost cel mai distractiv lucru pe care l-ai facut azi?”.
24. Foloseste cat mai des combinatia „Cand tu ai … eu am simtit … pentru ca … .”.
Copilul te va intelege mai bine si va intelege consecintele faptelor sale asupra ta daca ii vorbesti in acest fel. „Cand tu ai fugit de mami in magazin, eu m-am simtit speriata si ingrijorata pentru ca tu te-ai fi putut pierde de mine”.
25. Incheie discutia
Daca un subiect este cu adevarat inchis in discutie, spune ferm NU si tine-te de acest nu. „Nu ma voi razgandi pe acest subiect, imi pare rau”. Vei scuti noi discutii, lacrimi, emotii, negocieri inutile intre tine si copil. Pastreaza-ti tonul „de data asta vorbesc serios si e nenegociabil” pentru cand este cu adevarat cazul in asemenea situatii.
Cuvintele adresate copiilor sunt foarte importante.
Mesajele adulţilor adresate copiilor au un impact puternic, cei în vârstă fiind consideraţi modele de către cei mici. Autoarea volumului „Trei săptămâni, cu trei copii“, psihoterapeutul Iulia Cruţ, explică de ce modul în care le vorbim celor mici este foarte important. „Plec de la premisa că în relaţia cu copiii părinţii nu au intenţii ascunse, nu fac jocuri manipulative, cel puţin nu conştient. Practica din cabinet mi-a şi demonstrat că toţi părinţii, atunci când au înţeles cum un cuvânt, o propoziţie, le-ar dăuna lor sau copilului lor, şi-au dorit să fi ştiut mai din timp despre asta, şi-au dorit să schimbe felul în care comunică“, a notat autoarea.
Potrivit psihoterapeutului, multe dintre conflicte s-ar diminua sau chiar nu ar apărea „dacă ne-am vorbi altfel“. „Însoţite de limbajul paraverbal (ton, atitudine) şi non-verbal (gesturi, mimică), cuvintele pe care le rostim se imprimă într-un mod deosebit în conştientul, dar şi în inconştientul copilului“, explică specialistul.
Recomdandările psihoterapeutului Iulia Cruţ vizează, printre altele, înlocuirea pronumelui „tu“, care în unele situaţii poate suna acuzator la adresa copilului. În locul acestuia ar putea fi folosită explicaţia legată de ce simte părintele când copilul are un comportament văzut de adult ca neadecvat. Spre exemplu dacă cel mic a desenat peretele abia zugrăvit în loc să spuneţi: „Tu ai desenat pe perete, iar acum trebuie să curăţ o zi întreagă“, recomandarea psihologului este să folosiţi mesaje precum „Când
văd cum arată peretele, mă gândesc că trebuie să curăţ o zi întreaga şi asta nu mă face să mă simt prea bine“. „Lipsa acutatorului «tu» diminuează sentimentul de culpă şi creşte gradul de conştientizare a nevoilor dumnevoastră, al disconfortului pe care unele dintre comportamentele copilului le poate pricinui celor din jur. Când ne simţim acuzaţi intrăm de obicei într-o stare de apărare, la fel şi copiii, vor avea tendinţa să mintă, să refuze să asculte conştient despre cum aţi fi preferat să se poarte“, detaliază autoarea volumului „Trei săptămâni, cu trei copii“.
O altă recomandare este să nu mai folosim conjuncţia „dar“ mai ales atunci când vorbim despre sentimentele noastre. Sfatul psihologului este să evităm mesaje de genul: „Te iubesc, dar e nevoie să opreşti televizorul“, pentru că „poate să sugereze o incongruenţă“ şi să creeze confuzie în mintea copiilor. Recomandarea specialistului este folosim formula „în acelaşi timp“.
Un alt sfat al specialistului este ca adulţii să-şi ceară scuze atunci când greşesc sau nu reuşesc să-şi respecte promisiunile: „când îţi ceri scuze pentru ceva, îţi înveşi copilul că şi tu greşeşti, că a greşi nu e un capăt de lume, ci e omenesc, că ţii cont totuşi de sentimentele lui“
sursa
O legătură directă și pozitivă între calitatea și consumul micului dejun și nivelul de educație al elevilor a fost demonstrat pentru prima dată într-un studiu nou, efectuat de experți în domeniul sănătății publice de la Universitatea Cardiff. Studiul privind 5.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani demonstrează asociații semnificative pozitive între consumul micului dejun și rezultatele școlare.
Cercetarea a constatat că șansele unui scor mediu al evaluării profesorilor au fost de până la două ori mai mari pentru elevii care au mâncat micul dejun cu cei care nu au făcut-o. Studiul, considerat a fi cel mai mare până în prezent privind efectele în timp asupra performanței școlare standard, a constatat că copiii care au mâncat micul dejun și care au mâncat un mic dejun de o calitate mai bună au obținut rezultate mai bune.
Consumul de produse nesănătoase, cum ar fi dulciurile și chipsurile pentru micul dejun, raportat de 1 din 5 copii, nu a avut un impact pozitiv asupra rezultatelor educaționale. Elevii au fost rugați să precizeze toate alimentele și băuturile consumate într-o perioadă de doar 24 de ore (inclusiv două mic-dejunuri), menționând ceea ce au consumat pe parcursul zilei precedente și pentru micul dejun din ziua rapoartelor.
Alături de numărul de produse sănătoase pentru micul dejun consumate pentru micul dejun, alte comportamente dietetice, inclusiv numărul de dulciuri și chipsuri și fructele și legumele consumate pe tot parcursul zilei, au fost toate asociate semnificativ și pozitiv cu performanța școlară. Cercetătorii de știință socială spun că cercetarea, publicată în jurnalul de sănătate publică din domeniul sănătății publice, oferă cea mai puternică dovadă a unei legături semnificative între comportamentele alimentare și măsurile concrete de realizare școlară.
Corelarea datelor noastre la datele de performanță educațională din lume ne-a permis să furnizăm dovezi solide despre legătura dintre micul dejun și rezultatele bune la școală. Există deci un motiv să credem că dacă școlile care sunt capabile să găsească modalități de a încuraja acei tineri care nu mâncat micul dejun la domiciliu să mănânce un mic dejun școlar, ei vor obține beneficii educaționale semnificative.
sursa (articolul complet în engleză)
STUDIU. Cât de important este micul dejun asupra performanţelor şcolare ale copiilor
Copiii care vor să aibă rezultate bune la şcoală nu ar trebui să renunţe la prima masă a zilei. Aceasta este recomandarea oamenilor de ştiinţă care au demonstrat în repetate rânduri că micul dejun ajută la creşterea performanţelor şcolare.
O echipă de cercetători din Canada au constatat, în urma unui studiu realizat pe o perioadă de doi ani, în care au fost implicaţi 6.000 de copii, că elevii care aveau o dietă echilibrată au obţinut rezultate mai bune la şcoală şi erau mai sociabili decât cei care nu mâncau de dimineaţă.
Pe parcursul cercetării, specialiştii au observat îmbunătăţiri semnificative atât în rezultatele obţinute la ortografie, dar şi la matematică. Elevii care luau micul dejun au avut rezultate cu 10% mai bune la aceste materii faţă de cei care nu mâncau de dimineaţă. Experţii sunt de părere că după perioada nopţii în care nivelul de energie scade, micul dejun îi ajută pe copii să se concentreze mai bine la activităţile şcolare.
Un sumar al altor 47 de studii menţionate de Nestle Nesquik Plus care au analizat relaţia dintre micul dejun, greutatea corporală şi performanţa şcolară, au demonstrat că în cazul copiilor care luau micul dejun în mod regulat s-a observat o stare de bine generală şi, de asemenea, un echilibru nutriţional la nivelul organismului.
sursa de Mădălina Chițu
Fotografia dură cu maşina după un accident grav, postată de o mamă. Importanţa scăunelului
O mamă a decis să facă publice fotografiile maşinii sale după un accident extrem de grav, sperând ca astfel să îi convingă şi pe alţi părinţi de importanţa utilizării unui scăunel de maşină pentru copii.
"Băieţii mei au scăpat fără o zgârietură, dar medicii mi-au spus că ar fi putut fi foarte diferit dacă n-aş fi stat cele două minute în plus ca să mă asigur că au toate centurile închise cum trebuie". "Eu o să fiu bine, copiii mei sunt bine, tot restul se poate înlocui". Femeia spune că speră ca fotografia să salveze vieţi.
"De asta închizi toate centurile bine corect, de fiecare dată. Chiar şi atunci când ţipă că centurile sunt prea strânse. Chiar dacă se plâng de centura din jurul pieptului sau că stau cu scăunelul în direcţia inversă de mers. Ne-am oprit să iau lapte câteva minute, pe drumul de la grădiniţă spre casă. Eram la câteva minute de casă. O altă maşină a intrat în noi. Nu te aştepţi niciodată să ţi se întâmple ţie", a mai scris femeia.
sursa
Șmecheria cu care iei note foarte bune la școală. Efectul este garantat
Cercetatorii danezi sunt cei care au realizat aceasta descoperire. Un studiu realizat de cercetatorii danezi spune ca sportul ii poate ajuta pe elevi sa obtina note mult mai bune la scoala.
Copiii care s-au dus spre institutiile de invatamant cu bicicleta au obtinut rezultate mult mai bune la testele de concentrare decat cei care au ales transportul in comun sau au fost dusi de parinti cu masina, spun cercetatorii de la Universitatile Copenhaga si Aarhus.
Elevii care au ales bicicleta au avut rezultate mai bune si 4 ore mai tarziu, sustine Niels Egelung, unul dintre autorii studiului, anunta France Presse.
Rezultatul acestui studiu este interesant pentru cercetatori. Acestia si-au propus, initial, sa vada daca mesele regulate ii ajuta pe copii sa se concentreze. "Rezultatele au aratat ca micul dejun si pranzul au un impact, dar care nu este atat de mare comparativ cu miscarea", mai spune cercetatorul.
Omul de stiinta a mai spus: "In cazul elevilor de clasa a III-a, daca faci miscare pe bicicleta spre scoala, puterea ta de concentrare va creste pana la nivelul unui elev cu 6 luni mai avansat in studiile sale".
La studiu au participat 19.527 de elevi cu varsta intre 5 si 19 ani, carora li s-a dat un text care sa le masoare puterea de concentrare si care au declarat ce obiceiuri au in privinta sportului.
Sursa și sursa imaginii
