Etichete

Se afișează postările cu eticheta educație. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta educație. Afișați toate postările

„100 de expresii care fac rău copiiilor, interzise unui părinte bun”

Ce contine acest ghid:

capitolul 1: PROBLEMA
100 de EXPRESII DAUNATOARE pe care parintii ar trebui sa le scoata din vocabular

capitolul 2: SOLUTIA
25 feluri in care sa vorbesti ca sa te asculte copilul mic
Cum sa procedezi cu un copil mai mare in loc sa spui ceva ce vei regreta
Cum sa tii situatia sub control pe durata unui conflict cu copilul tau

capitolul 3: ELIBERAREA
Ce sa faci daca ai spus prea des si prea multe cuvinte care dor si pe care le regreti
Cum te poti ierta?
Terapia “Sleep Talk” sau cum sa iti vindeci copilul in timp ce doarme
De ce parintii iubitori vorbesc urat copiilor lor uneori? Rugaciune ajutatoare

BONUS
15 cuvinte pe care sa le spui TOT TIMPUL copilului tau

sursa, unde puteți vedea toată prezentarea; ghidul este aici

„45 de cuvinte și expresii interzise părinților”

Format CD, de Cristina Niculescu
vedeți aici

5 calități pe care sa le dezvolți la copilul tău

1. Increderea
Copilul are nevoie de incredere in el si in ceilalti. 
Dezvoltarea increderii copilului incepe inca de la nastere, cand nevoia lui primara este siguranta. Este foarte important sa i se recunoasca meritele, fie ca a construit un bloc din cuburi sau ca a reusit sa manance singur, copilul are nevoie de apreciere.

2. Rabdarea
“Rabdarea trece marea” zice o vorba din popor. Copiii care invata sa aiba rabdare vor avea capacitatea de a persevera si au mai multe sanse de succes. Rabdarea ajuta copilul sa capete independenta si sa fie multumit ca si-a atins obiectivul. Ca sa-i dezvolti copilului rabdarea, exemplul personal este cel mai bun.

3. Responsabilitatea
Pentru a avea succes in viata, trebuie sa stii cum sa-ti iei angajamentele si cum sa le urmezi. Pe masura ce cresc, sarcinile pot deveni mai complexe: sortarea sosetelor, aranjarea DVD-urilor cu jocuri/desene, explicandu-le de ce sunt necesare aceste sarcini.

4. Empatia
Empatia este cheia dezvoltari competentelor sociale ale unei persoane. Pentru a avea relatii sanatoase trebuie sa iti dai seama ce simt oamenii si sa oferi un raspuns in consecinta. Daca cel mic arunca un creion, la nervi, ii poti spune calm ca intelegi ca este furios, insa aruncarea creionului nu este o solutie.

5. Independenta
Un copil independent are incredere in el, stie ce vrea si cum sa se autoaprecieze. Aceste atribute il vor ajuta sa fie rabdator, responsabil, sa ia decizii si sa gaseasca solutii. Ajuta-ti copilul sa rezolve sarcini mici: sa isi ia singur prosopul, sa deschida o cutie, sa intinda gem pe paine etc. Astfel, el se va simti autonom si din ce in ce mai increzator in el si in fortele proprii. De asemenea, ii poti cere “parerea” copilului tau. La cumparaturi, da-i optiuni “Luam X sau Y?”, astfel incat el sa se simta important.
sursa unde puteți citi toată postarea

Trasaturile de caracter ale copilului

   Parte din dezvoltarea copilului tau este si modul in care isi dezvolta personalitatea. Valorile pe care i  le transmiti il vor defini la un moment dat ca persoana si personalitate. Traim in societate si la un moment dat societatea va cere de la noi sa ne aliniem la normele si cerintele dupa care aceasta  functioneaza. Parintii ar trebui sa incerce sa-si obisnuiasca copilul cu aceste reguli, la o varsta cat mai frageda, cand personalitatea se modeleaza inca destul de usor. 

Empatia
   Copiii pot arata simpatie unii fata de altii, numai ganditi-va la ce cor de plansete se porneste atunci cand unul dintre copii da tonul, dar pot fi extrem de agresivi cu ceilalti copii si chiar cu propria familie atunci  cand lucrurile nu ies asa cum vor ei.
   O modalitate de a va ajuta copilul, este sa-i vorbiti acestuia  despre sentimente si despre ceea ce el simte. Puteti, de asemenea sa incurajati  manifestarile sale de afectiune atunci cand acestea apar, dar sa subliniati si eventuale manifestari negative si sa le propuneti spre indreptare copilului dumneavoastra. 
   Folositi cuvinte ca "te rog" sau "multumesc" atunci cand ii comunicati ceva si veti observa ca incet incet, din dorinta  de a va copia comportamentul, va folosi si el astfel de cuvinte si veti coopera mult mai bine.

Generozitatea
   Copilaria este momentul in care se leaga prietenii foarte usor. Desi copii gasesc placut jocul cu alti copii, impartirea jucariilor si a  mancarii, cand ai sub 5 ani altruismul este o trasatura pe care o intelegi mai greu. In mintea unui copil, identitatea lui se regaseste in ceea ce detine. De-aceea el este reticent in ceea ce priveste impartirea lucrurilor ce-i apartin. Ii puteti explica ca, impartirea jucariilor, de exemplu, cu un alt copil este doar pe o perioada temporara, dupa care jucariile ii vor fi restituite. 

Sinceritatea 
   De la varsta de trei ani, copiii pot diferentia minciunile de adevar, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ai incredere deplina in tot ceea ce spun. Copiii pot ascunde adevarul si pentru ca uita, sau pentru ca au o imaginatie foarte bogata care le modifica perceptia asupra adevarului.
   Atunci cand realizati ca a mintit, nu-l numiti mincinos, ci incercati in schimb sa-i aratati ca nu va place falsitatea si ca e normal sa fie ingrijorat de reactia dumneavoastra, dar ca aceasta nu e o modalitate sa  scape de o situatie complicata. Incurajati-l intotdeauna sa spuna adevarul. Nu-l faceti niciodata sa simta ca trebuie sa minta! De exemplu, nu-l intrebati daca si-a strans jucariile ci mai degraba spuneti-i ca ati observat ca nu a facut ceea ce l-ati rugat si mai oferiti-i o sansa sa rectifice situatia. Nu fiti agresivi, ci foarte fermi.

Responsabilitatea
   In  ceea ce-i priveste pe copii, ei se considera centrul universului si nu inteleg niciun alt rol in familie sau societate in afara de acesta, asa ca respectarea unui orar strict nu este posibila. Ceea ce puteti face in schimb este sa va implicati copilul in activitatile dumneavoastra. Acest lucru il va face sa se simta apreciat  si mandru de realizarile lui si il va ajuta sa inceapa sa inteleaga ce inseamna responsabilitatea.

Respectul
   Copiii vor ca lucrurile sa iasa intotdeauna asa cum isi doresc ei! La inceput te vor testa sa vada cat de mult le permiti si vor continua sa impinga limitele! Psihologii spun ca este normal pentru copii sa incerce sa forteze nota, dar este foarte important sa incercati sa-i explicati ce inseamna respectul inca de la prima abatere.
   Cea mai buna modalitate este bineinteles, exemplul propriu. Parintii nu-si dau intotdeauna seama ca nu isi respecta copii desi le cer respect. Nu incercati sa le desfiintati explicatiile, nu ii impiedicati sa-si exprime opiniile, fiti atenti la ceea ce va comunica pentru ca astfel va invata sa asculte cu atentie inainte de a formula un eventual raspuns. 

Sursa (puteți citi articolul întreg)

Copiii nu te aud dacă strigi la ei

Iata cateva tehnici pe care le poti folosi in educatia copilului ca sa imbunatatesti comunicarea cu el. In procesul de educatie a copilului este crucial ca el sa auda ce ii spui, chiar daca nu este intotdeauna de acord cu punctul tau de vedere.

Iata cateva reguli pentru parinti, de urmat cand vorbesc cu copiii lor. Daca ai ceva sa le spui si vrei ca ei sa te auda:
– coboara la nivelul copiilor tai
– foloseste cuvinte simple
– treci repede la concluzie
– nu tipa

1. Coboara la nivelul copiilor tai
Daca vrei sa fii auzit atunci cand vorbesti cu copilul, coboara efectiv, fizic, la nivelul lui. Daca nu poti, atunci ridica-l pe el si pune-l in poala ta cand ii vorbesti. Priveste-l drept in ochi, vorbeste calm si incet si spune ce ai de spus.
Evident vei aplica acest procedeu cand e vorba de conversatii serioase (“Deci, Radu, ce ai facut cu cheile lui mami?” sau “Intelegi ca ai intrat in bucluc pentru ca l-ai lovit pe fratele tau in cap cu paleta de tenis?”). Dar nu uita ca partea cea mai importanta a unei comunicari este sa fii tu insuti un foarte bun ascultator. 

2. Foloseste cuvinte simple
Daca folosesti un vocabular prea sofisticat, copilul nu te va intelege si nu obtii nimic. Un copil iti va zambi, se va uita la tine sau va da din cap absent, cu o privire din care iti e clar ca nu a inteles o iota din ce vrei sa spui. Daca ai dubii ca te-a inteles, roaga-l sa iti explice ceea ce tocmai i-ai spus. Acesta e un test foarte bun ca sa verifici cat de bine ajunge mesajul tau la copil.
Cand nu vorbesti pe intelesul copilului tau, poti la fel de bine sa i te adresezi in chineza. De aceea intalnesti parinti cu copii bine educati care se adreseaza copilului in propozitii scurte si clare, cu comenzi simple, desi uneori pare ca se adreseaza unui catel la dresaj: Stai. Vino. Nu. Acum da. Stop. Bravo, bun baiat!
Dintr-un punct incolo, e nevoie sa iti extinzi vocabularul; nu o sa vorbesti mereu la nivel de gradinita. Cand introduci expresii noi in vocabular, intreaba-l daca intelege ce spui.

3. Treci repede la concluzie
Cand vorbesti cu un copil, comporta-te ca si cum esti contra cronometru. Daca nu spui ce ai de spus repede si clar, pierzi atentia majoritatii copiilor. Pe de alta parte, daca esti prea scurt si expeditiv, ei nu vor primi toate informatiile de care au nevoie.
Copiii te vor intelege mult mai bine daca te referi la ceva concret si daca treci direct la subiect, asa ca:
– nu te repeta, inainte si inapoi, cu aceleasi vorbe
– nu insista cu explicatii prea lungi
– spune exact ce vrei sa se inteleaga
Copiii nu sunt obligati sa te si auda. Ei pot alege sa nu te auda asa cum si tu te pui la adapost de unele persoane pe care nu vrei sa le auzi cand incep sa iti vorbeasca. Unora dintre ei pur si simplu nu le pasa.Comunicarea buna dintre tine si copilul tau este fundatia pentru o relatie sanatoasa, lunga si fericita. Daca copiii tai nu te asculta, ai pierdut acea fundatie pe care sa construiesti educatia lor.

4. Nu tipa
Tipatul este modul cel mai neinspirat si prost de a comunica cu cineva.
Poti fi sigur ca atunci cand incepi sa tipi la copilul tau, indiferent cat de indreptatit te consideri a fi in clipa aceea, el nu asculta o iota din ce ii spui. Tot ce face este sa isi astupe urechile (la figurat sau chiar la propriu) si sa fie trist ca tipi la el sau sa fie suparat pe el insusi ca te-a enervat. Cand tipi, mesajul tau pur si simplu nu ajunge la cel caruia i te adresezi. 
Jobul tau este sa comunici copiilor tai ideile tale intr-o maniera calma. Cand tipi arati copiilor ca ti-ai pierdut controlul.
Doar incerci sa fii un pedagog si un model pentru copil, iar tipatul nu este tiparul de comportament pe care vrei ca el sa il preia de la tine. De fapt, tipatul tau va veni sa te urmareasca in anii ce vor urma, cand copiii cresc si hormonii lor o iau razna, iar ei au invatat de la tine sa tipe ca sa incerce sa se faca ascultati. Cand tu tipi, ce pretentie poti avea de la copii decat sa invete si ei sa tipe?

Sursa (aici puteți citi articolul complet)

4 vorbe cruciale pe care să le spui copilului tău cât mai des

Cuvintele rostite de un părinte către copilul sau lasă pentru totdeauna urme în el: bune sau mai puțin bune. Copilul este dependent permanent de feedback-ul pe care îl primește de la părintii lui și își formează propria impresie despre cine este el, despre personalitatea, calitățile sau defectele sale în funcție de ce aude că îi spun părintii. De aceea avem o uriașa responsabilitate cu privire la ce aud urechile copiilor noștri de la noi.

1. Mulțumesc!
Unii părinti considera ca nu are sens sa tot mulțumească copilului pentru diverse situații sau acțiuni ale sale. Însă atunci când un adult îi mulțumește unui copil, îi crește propria valoare umana în proprii săi ochi. Arata-i iubirea si aprecierea ta printr-u simplu „Multumesc!”, cald si insotit de zambet. Vei face minuni pentru el.

2. Te cred!
Nimic nu este mai important pentru un copil decat sa vada, sa auda si sa simta ca parintii lui il cred; cred in el, au incredere in el. Sunt multe situatii din viata copilului tau, in special dupa ce merge la gradi si se confunta cu provocarile colectivitatii, a intersectiei cu copii cu temperament diferit de el. 

3. Sunt mandru de tine!
Este sanatos pentru relatia parinte-copil sa iti asiguri copilul ca esti mandru de el. Un copil descopera lumea in care traim in fiecare zi, prin ceva nou. Aproape orice este o provocare pentru el si un feedback de la parintele sau cum ca este mandru de el, de cine este, de ce face, de realizarile sale, este mai mult decat hrana pentru suflet si evolutie.

4. E in regula sa mai si gresesti.
Cu totii gresim; fara greseli nu putem evolua. Spune-le ca e in regula sa mai si gresim si ca important este sa traga invataminte din greselile facute. De fapt, a invata din propriile greseli este una dintre cele mai importante lectii de viata pe care le poti preda copilului tau, cu tact si caldura.

sursa unde găsiți textul întreg

25 feluri în care să vorbești ca să te asculte copilul mic

    O parte importantă a educării unui copil mic este să știi cum sa îi vorbești. Avem impresia ca este simplu: ii spunem ce avem de spus, ii cerem ce avem de impus, folosim un ton ferm si gata, el trebuie sa inteleaga si sa execute, altfel ne suparam pe el, il pedepsim sau o luam de la capat cu si mai multe cuvinte, eventual dublate si de amenintari. Ei  bine, nu este asa. Copiii mici, care acum descopera lumea si ce inseamna a face ce ii cer parintii, au un cu totul alt mod de a percepe vorbele adresate lor si de a reactiona la ele. Pur si simplu trebuie sa inveti acest fel de a dialoga cu copilul daca vrei sa te auda cu adevarat, sa proceseze ce a auzit si sa mai si execute.
   In plus, felul in care tu vorbesti cu copilul tau il invata si pe el cum sa vorbeasca altor oameni.
   Daca stii cum sa ii vorbesti ca sa ii captezi atentia si sa il determini sa coopereze cu tine, ai parcurs cu succes o etapa importanta in relatia voastra.

   Iata mai jos cateva metode simple, dar eficiente, care sa te ajute sa creezi o cale de comunicare mai buna cu copilul mic, dupa care sa ii poti transmite in mod pozitiv ce mesaje educative doresti:

1. Conecteaza-te la copil inainte sa ii dai indicatii
Inainte sa ii dai directii si indicatii despre ce sa faca si ce sa nu faca, asigura-te ca esti cu ochii la nivelul ochilor copilului tau si uita-te in ochii lui. Invata-l cum sa se concentreze la ce ii spune celalalt: „Alina, am nevoie sa iti vad ochii”, „David, te rog sa asculti ce iti spun”. Ofera si tu acelasi limbaj corporal cand iti asculti copilul vorbind. Ai grija sa nu fixezi asa de tare copilul cu privirea incat el sa perceapa ca il controlezi si domini in loc ca te conectezi la el.

2. Adreseaza-te copilului cu numele sau
Incepe orice cerere catre copil adresandu-te cu numele lui: „Laura, te rog frumos ajuta-ma sa …”.

3. Foloseste propozitii scurte
Cand vrei sa obtii atentia copilului ca el sa faca ceva, trebuie sa aplici regula propozitiei unice: pui directiva principala in prima propozitie cu care iti deschizi fraza. Cu cat te lalai in multe cuvinte, cu atat copilul devine surd in fata parintelui sau si tot ce aude este un „bla bla bla” pe diverse tonalitati. Prea multa vorba este o greseala foarte frecventa a parintilor cand dialogheaza cu copilul despre o sarcina concreta care trebuie facuta. Copilul are impresia ca nu esti prea sigur pe ce vrei sa ii spui si de aceea folosesti cuvinte ajutatoare ca sa iti impui cerinta.

4. Foloseste cuvinte simple
Obisnuieste-te sa folosesti propozitii scurte ce contin cuvinte cu cate o silaba sau doua. Uita-te cum comunica copiii mici unul cu altul si ia notite. Cand copilul arboreaza expresia aceea dezinteresata si usor plictisita, este clar ca nu te mai intelege, nu te mai urmareste, e deja absent.

5. Roaga copilul sa repete dupa tine ce i-ai cerut
Daca nu poate, inseamna ca fie a fost prea lung, fie prea complicat pentru el.

6. Fa-i o oferta pe care copilul sa nu o poata refuza
Poti sa motivezi usor un copil de 2-3 ani, in special ca sa eviti confruntarile si incapatanarile lui cand opune rezistenta. „Imbraca-te ca sa poti iesi afara la joaca”. Ofera-i un motiv clar pentru cererea ta, motiv care este in avantajul copilului si care e dificil de refuzat. Asta ii da copilului o motivatie solida ca sa abandoneze pozitia de forta si sa faca ce ii ceri.

7. Fii pozitiva
In loc sa ii spui „nu mai fugi”, incearca „in interior – mergem, doar afara poti fugi”.

8. Incepe o cerinta cu „Eu vreau”
In loc sa spui „Da-te jos de acolo” spune „Eu vreau ca tu sa te dai jos acum”. In loc de „Las-o si pe Maria sa se urce in leagan” ii spui „Eu vreau ca tu sa o lasi si pe Maria sa se urce in leagan”. Aceasta tactica functioneaza excelent cu copiii carora le face placere sa ii multumeasca pe adulti si carora nu le place sa le dai comenzi. Cand spui „Eu vreau”, ii dai un motiv de a te multumi, nu doar un ordin.

9. „Cand … atunci…”
„Cand te vei spala pe dinti, atunci vom incepe sa citim povestea”. „Cand iti termini temele, atunci poti sa te uiti la tv”. „Cand” – inseamna ca tu te astepti la supunere si ascultare si stii ca asa se va intampla si ii induci ca nu exista alternativa. In schimb, „daca” – sugereaza copilului ca exista si o alta optiune si cata vreme tu nu vrei sa ii dai una, nu folosi exprimarea „daca nu te speli pe dinti, nu vom citi povestea”.

10. Intai foloseste-ti picioarele, dupa aceea gura
In loc sa tipi cat te tin plamanii „Da televizorul mai inceeeeeeeetttttt, este ora meseeeeeii!!!”, te duci in camera unde copilul se uita la tv, stai 2 minute cu copilul si intri in zona lui de interes, aratandu-te preocupata de ce ii place lui, dupa care, cand vine pauza publicitara, il faci pe copil sa opreasca el televizorul. Faptul ca te duci tu la copil ii arata ca vorbesti serios cu ce ii ceri; altfel, copilul interpreteaza doar ca iti face tie un favor sa inchida televizorul cand strigi tu la el.

11. Ofera alternative
„Ce vrei sa faci mai intai? Sa iti pui pijamaua sau sa te speli pe dinti?” sau „Vrei tricoul rosu sau pe cel bleu cu dungulite?”.

12. Vorbeste corect pentru nivelul lui de dezvoltare
Cu cat e mai mic copilul, cu atat trebuie sa folosesti directive scurte si simple. Tine cont de nivelul de intelegere al copilului tau. De exemplu, o greseala frecventa facuta de parinti este sa intrebe un copil de 3 ani: „De ce ai facut asta??”. Sunt multi adulti care nu stiu sa raspunda la aceasta intrebare in care sa argumenteze de ce fac o fapta sau alta. Incearca in schimb „Hai sa discutam despre ce ai facut”.

13. Vorbeste corect din punct de vedere social
Chiar si un copil de doi ani poate sa invete deja sa spuna „multumesc”. Copiii nu trebuie sa traiasca cu impresia ca manierele sunt ceva optional. Vorbeste copilului asa cum te astepti ca si el sa iti vorbeasca tie.

14. Vorbeste corect din punct de vedere psihologic
Amenintarile si judecatile il vor pune pe copil in defensiva. Mesajele care incep cu „Eu” nu sunt acuzatoare. Decat sa spui „Trebuie sa faci asa…” inceaca „As vrea sa faci asa…” sau „Sunt asa de incantata cand faci asa…”. Nu formula o cerere ca pe o intrebare daca exista si optiunea unui raspuns negativ. In loc sa spui „Iti pui haina mai repede pe tine?” mai bine spui „Pune-ti haina pe te tine, te rog”.

15. Scrie
In cazul copiilor care incep sa citeasca si care sunt destul de agasati de numeroasele cerinte verbale ale parintilor lor, simtindu-se ca niste sublterni care trebuie sa indeplineasca ce zice mama sau tata, incearca, fara sa ii spui nicio vorba, sa ii lasi cate un bilet simpatic in care sa scrii ce vrei sa faca. Apoi urmareste sa vezi ce se intampla.

16. Calmeaza copilul vorbindu-i incet
Cu cat tipa mai tare copilul, cu atat mai incet ii raspunzi. Lasa-l sa tipe cat are chef si din cand in cand spune-i cu voce scazuta „Inteleg” sau „Pot sa te ajut?”. Cateodata il ajuta pe copilul ce face crize de isterie doar sa stie ca cineva il aude. Nu te implica emotional ca sa complici situatia. Poarta-te ca un adult.

17. Stabilizeaza ascultatorul
Inainte sa ii dai o noua directiva, restabileste-i echilibrul emotional, altfel pierzi timpul, pur si simplu. Nimic nu va functiona cand un copil este instabil emotional.

18. Repeta mesajul
Copiii mici au nevoie sa auda de multe ori o cerinta. Copiii in jur de doi ani au dificultati in a intelege ca vorbele tale inseamna ca ei trebuie sa indeplineasca acea cerinta. Pentru ei, esti doar un adult care vorbeste. Lor trebuie sa le spui de zeci de ori acelasi lucru. In jur de 3 ani copiii incep sa priceapa ca ce spui tu e ceva ce ei trebuie sa faca, asa ca cerintele tale ajung sa fie absorbite de creierul copilului si sa dea rezultate. Pe masura ce copilul creste, nu mai e nevoie sa ii repeti asa de mult. Copiii preadolescenti considera repetarea unei cerinte drept cicaleala si sacaiala.

19. Lasa copilul sa iti completeze gandul
In loc de „Nu iti mai lasa lucrurile imprastiate prin camera” incearca „Matei, ia gandeste-te unde ai vrea sa iti depozitezi masinutele?”. Daca lasi copilul sa completeze el „linia punctata” il vei motiva sa se implice si vei avea si rezultate.

20. Foloseste reguli care sa sune bine
„Daca gresesti, o sa platesti” sau orice alta regula pe care o creezi tu special ca sa fie scurta, melodioasa si usor de repetat. Pune copilul sa le repete.

21. Da alternative placute
„Nu te poti duce singur in parc asa cum vrei, dar te poti juca cu copiii pe strada, daca stai in fata casei”.

22. Anunta-l din timp ca are ceva de facut
„O sa plecam in curand. Spune pa-pa jucariilor si copiilor”.

23. Deschide un copil inchis
Frazele alese cu grija si atentie pot deschide mintea si gura unui copil. Ramai pe subiectele de discutie care stii ca il incanta pe copil. Pune intrebari care implica mai mult decat un da sau nu. Decat sa intrebi „Ai avut o zi buna la scoala azi?” incearca „Care a fost cel mai distractiv lucru pe care l-ai facut azi?”.

24. Foloseste cat mai des combinatia „Cand tu ai … eu am simtit … pentru ca … .”.
Copilul te va intelege mai bine si va intelege consecintele faptelor sale asupra ta daca ii vorbesti in acest fel. „Cand tu ai fugit de mami in magazin, eu m-am simtit speriata si ingrijorata pentru ca tu te-ai fi putut pierde de mine”.

25. Incheie discutia
Daca un subiect este cu adevarat inchis in discutie, spune ferm NU si tine-te de acest nu. „Nu ma voi razgandi pe acest subiect, imi pare rau”. Vei scuti noi discutii, lacrimi, emotii, negocieri inutile intre tine si copil. Pastreaza-ti tonul „de data asta vorbesc serios si e nenegociabil” pentru cand este cu adevarat cazul in asemenea situatii.

Ce impact au cuvintele asupra copiilor. De ce este esenţial să gândim de două ori înainte de a le spune orice

   Cuvintele adresate copiilor sunt foarte importante.
   Mesajele adulţilor adresate copiilor au un impact puternic, cei în vârstă fiind consideraţi modele de către cei mici. Autoarea volumului „Trei săptămâni, cu trei copii“, psihoterapeutul Iulia Cruţ, explică de ce modul în care le vorbim celor mici este foarte important. „Plec de la premisa că în relaţia cu copiii părinţii nu au intenţii ascunse, nu fac jocuri manipulative, cel puţin nu conştient. Practica din cabinet mi-a şi demonstrat că toţi părinţii, atunci când au înţeles cum un cuvânt, o propoziţie, le-ar dăuna lor sau copilului lor, şi-au dorit să fi ştiut mai din timp despre asta, şi-au dorit să schimbe felul în care comunică“, a notat autoarea.
   Potrivit psihoterapeutului, multe dintre conflicte s-ar diminua sau chiar nu ar apărea „dacă ne-am vorbi altfel“. „Însoţite de limbajul paraverbal (ton, atitudine) şi non-verbal (gesturi, mimică), cuvintele pe care le rostim se imprimă într-un mod deosebit în conştientul, dar şi în inconştientul copilului“, explică specialistul. 
   Recomdandările psihoterapeutului Iulia Cruţ vizează, printre altele, înlocuirea pronumelui „tu“, care în unele situaţii poate suna acuzator la adresa copilului. În locul acestuia ar putea fi folosită explicaţia legată de ce simte părintele când copilul are un comportament văzut de adult ca neadecvat. Spre exemplu dacă cel mic a desenat peretele abia zugrăvit în loc să spuneţi:  „Tu ai desenat pe perete, iar acum trebuie să curăţ o zi întreagă“, recomandarea psihologului este să folosiţi mesaje precum „Când 
văd cum arată peretele, mă gândesc că trebuie să curăţ o zi întreaga şi asta nu mă face să mă simt prea bine“. „Lipsa acutatorului «tu» diminuează sentimentul de culpă şi creşte gradul de conştientizare a nevoilor dumnevoastră, al disconfortului pe care unele dintre comportamentele copilului le poate pricinui celor din jur. Când ne simţim acuzaţi intrăm de obicei într-o stare de apărare, la fel şi copiii, vor avea tendinţa să mintă, să refuze să asculte conştient despre cum aţi fi preferat să se poarte“, detaliază autoarea volumului „Trei săptămâni, cu trei copii“.
   O altă recomandare este să nu mai folosim conjuncţia „dar“ mai ales atunci când vorbim despre sentimentele noastre. Sfatul psihologului este să evităm mesaje de genul: „Te iubesc, dar e nevoie să opreşti televizorul“, pentru că „poate să sugereze o incongruenţă“ şi să creeze confuzie în mintea copiilor. Recomandarea specialistului este folosim formula „în acelaşi timp“.
   Un alt sfat al specialistului este ca adulţii să-şi ceară scuze atunci când greşesc sau nu reuşesc să-şi respecte promisiunile: „când îţi ceri scuze pentru ceva, îţi înveşi copilul că şi tu greşeşti, că a greşi nu e un capăt de lume, ci e omenesc, că ţii cont totuşi de sentimentele lui“
sursa