Intre 2 si 4 ani este perioada in care imaginiatia copilului se dezvolta foarte mult si de asemenea, micutul tine minte pentru mai mult timp ceea ce i se intampla in viata de zi cu zi. Adica incepe sa i se dezvolte memoria de lunga durata.
Tot la aceasta varsta copilul nu poate face inca distinctia foarte bine intre realitate si fantezie. Pe acest fundal poate aparea frica de intuneric. Pentru ca, nu-i asa, in intuneric pot fi monstrii si fantome! Astfel ca micutul nu mai vrea sa doarma singur sau ii este frica sa mearga intr-o camera in care lumina este stinsa. De asemenea, se poate ca micutul sa aiba dificultati de adormire.
Copilul are nevoie de sustinere
Este bine ca parintele sa inteleaga si sa recunoaca frica micutului. Logica nu prea ajuta. Iar replicile de genul "Baietii nu se tem de intuneric!" sunt total nepotrivite. Copilul are nevoie ca parintele sa ii recunoasca si sa ii accepte frica. De aceea, nu rade de el si nu il tachina. De asemenea are nevoie de sustinere: "Sunt langa tine daca ai nevoie!", "Vin imediat ce ma chemi!".
Este bine sa aiba un ritual de culcare, pe care sa il repete seara de seara. Mai mult, ii poti creste siguranta, fiind prezenta alaturi de opil si petrecand ceva timp alaturi de el inainte ca acesta sa adoarma.
Cum sa te comporti cu copilul caruia ii este frica de intuneric
Ca sa il faci sa se simta in siguranta peste noapte, poti sa ii lasi usa putin intredeschisa sau sa ai grija sa nu fie intuneric bezna in camera.
Este bine sa fie asigurat ca lucrurile nu se schimba peste noapte sau nu isi schimba locurile. Poti sa ii reaprinzi lumina dupa ce s-a bagat in pat, ca sa vada ca totul este neschimbat. Sau il poti lasa sa doarma cu o lampa mica aprinsa.
Ai grija, insa, sa nu fie o lumina prea puternica si sa nu ii bata lumina direct in fata. Cu timpul, pe masura ce creste, o sa stinga singur lampa. O alta varianta este sa ii dai o mica lanterna cu el in pat. In felul acesta, micutului ii va creste increderea in el pentru ca poate controla oricand vrea ceea ce se intampla in intuneric.
Frica de intuneric face parte din dezvoltarea copilului. Ea dispare in jurul varstei de 4-5 ani, atunci cand si gandirea magica a copilului se estompeaza, lasand loc gandirii logice.
Sursa, de Marina Vasilescu
Parte din dezvoltarea copilului tau este si modul in care isi dezvolta personalitatea. Valorile pe care i le transmiti il vor defini la un moment dat ca persoana si personalitate. Traim in societate si la un moment dat societatea va cere de la noi sa ne aliniem la normele si cerintele dupa care aceasta functioneaza. Parintii ar trebui sa incerce sa-si obisnuiasca copilul cu aceste reguli, la o varsta cat mai frageda, cand personalitatea se modeleaza inca destul de usor.
Empatia
Copiii pot arata simpatie unii fata de altii, numai ganditi-va la ce cor de plansete se porneste atunci cand unul dintre copii da tonul, dar pot fi extrem de agresivi cu ceilalti copii si chiar cu propria familie atunci cand lucrurile nu ies asa cum vor ei.
O modalitate de a va ajuta copilul, este sa-i vorbiti acestuia despre sentimente si despre ceea ce el simte. Puteti, de asemenea sa incurajati manifestarile sale de afectiune atunci cand acestea apar, dar sa subliniati si eventuale manifestari negative si sa le propuneti spre indreptare copilului dumneavoastra.
Folositi cuvinte ca "te rog" sau "multumesc" atunci cand ii comunicati ceva si veti observa ca incet incet, din dorinta de a va copia comportamentul, va folosi si el astfel de cuvinte si veti coopera mult mai bine.
Generozitatea
Copilaria este momentul in care se leaga prietenii foarte usor. Desi copii gasesc placut jocul cu alti copii, impartirea jucariilor si a mancarii, cand ai sub 5 ani altruismul este o trasatura pe care o intelegi mai greu. In mintea unui copil, identitatea lui se regaseste in ceea ce detine. De-aceea el este reticent in ceea ce priveste impartirea lucrurilor ce-i apartin. Ii puteti explica ca, impartirea jucariilor, de exemplu, cu un alt copil este doar pe o perioada temporara, dupa care jucariile ii vor fi restituite.
Sinceritatea
De la varsta de trei ani, copiii pot diferentia minciunile de adevar, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ai incredere deplina in tot ceea ce spun. Copiii pot ascunde adevarul si pentru ca uita, sau pentru ca au o imaginatie foarte bogata care le modifica perceptia asupra adevarului.
Atunci cand realizati ca a mintit, nu-l numiti mincinos, ci incercati in schimb sa-i aratati ca nu va place falsitatea si ca e normal sa fie ingrijorat de reactia dumneavoastra, dar ca aceasta nu e o modalitate sa scape de o situatie complicata. Incurajati-l intotdeauna sa spuna adevarul. Nu-l faceti niciodata sa simta ca trebuie sa minta! De exemplu, nu-l intrebati daca si-a strans jucariile ci mai degraba spuneti-i ca ati observat ca nu a facut ceea ce l-ati rugat si mai oferiti-i o sansa sa rectifice situatia. Nu fiti agresivi, ci foarte fermi.
Responsabilitatea
In ceea ce-i priveste pe copii, ei se considera centrul universului si nu inteleg niciun alt rol in familie sau societate in afara de acesta, asa ca respectarea unui orar strict nu este posibila. Ceea ce puteti face in schimb este sa va implicati copilul in activitatile dumneavoastra. Acest lucru il va face sa se simta apreciat si mandru de realizarile lui si il va ajuta sa inceapa sa inteleaga ce inseamna responsabilitatea.
Respectul
Copiii vor ca lucrurile sa iasa intotdeauna asa cum isi doresc ei! La inceput te vor testa sa vada cat de mult le permiti si vor continua sa impinga limitele! Psihologii spun ca este normal pentru copii sa incerce sa forteze nota, dar este foarte important sa incercati sa-i explicati ce inseamna respectul inca de la prima abatere.
Cea mai buna modalitate este bineinteles, exemplul propriu. Parintii nu-si dau intotdeauna seama ca nu isi respecta copii desi le cer respect. Nu incercati sa le desfiintati explicatiile, nu ii impiedicati sa-si exprime opiniile, fiti atenti la ceea ce va comunica pentru ca astfel va invata sa asculte cu atentie inainte de a formula un eventual raspuns.
Sursa (puteți citi articolul întreg)
