sursa (de unde am luat imaginile și pe unele le-am modificat, ca să se vadă mai bine).
Copiii nu te aud dacă strigi la ei
Iata cateva tehnici pe care le poti folosi in educatia copilului ca sa imbunatatesti comunicarea cu el. In procesul de educatie a copilului este crucial ca el sa auda ce ii spui, chiar daca nu este intotdeauna de acord cu punctul tau de vedere.
Iata cateva reguli pentru parinti, de urmat cand vorbesc cu copiii lor. Daca ai ceva sa le spui si vrei ca ei sa te auda:
– coboara la nivelul copiilor tai
– foloseste cuvinte simple
– treci repede la concluzie
– nu tipa
1. Coboara la nivelul copiilor tai
Daca vrei sa fii auzit atunci cand vorbesti cu copilul, coboara efectiv, fizic, la nivelul lui. Daca nu poti, atunci ridica-l pe el si pune-l in poala ta cand ii vorbesti. Priveste-l drept in ochi, vorbeste calm si incet si spune ce ai de spus.
Evident vei aplica acest procedeu cand e vorba de conversatii serioase (“Deci, Radu, ce ai facut cu cheile lui mami?” sau “Intelegi ca ai intrat in bucluc pentru ca l-ai lovit pe fratele tau in cap cu paleta de tenis?”). Dar nu uita ca partea cea mai importanta a unei comunicari este sa fii tu insuti un foarte bun ascultator.
2. Foloseste cuvinte simple
Daca folosesti un vocabular prea sofisticat, copilul nu te va intelege si nu obtii nimic. Un copil iti va zambi, se va uita la tine sau va da din cap absent, cu o privire din care iti e clar ca nu a inteles o iota din ce vrei sa spui. Daca ai dubii ca te-a inteles, roaga-l sa iti explice ceea ce tocmai i-ai spus. Acesta e un test foarte bun ca sa verifici cat de bine ajunge mesajul tau la copil.
Cand nu vorbesti pe intelesul copilului tau, poti la fel de bine sa i te adresezi in chineza. De aceea intalnesti parinti cu copii bine educati care se adreseaza copilului in propozitii scurte si clare, cu comenzi simple, desi uneori pare ca se adreseaza unui catel la dresaj: Stai. Vino. Nu. Acum da. Stop. Bravo, bun baiat!
Dintr-un punct incolo, e nevoie sa iti extinzi vocabularul; nu o sa vorbesti mereu la nivel de gradinita. Cand introduci expresii noi in vocabular, intreaba-l daca intelege ce spui.
3. Treci repede la concluzie
Cand vorbesti cu un copil, comporta-te ca si cum esti contra cronometru. Daca nu spui ce ai de spus repede si clar, pierzi atentia majoritatii copiilor. Pe de alta parte, daca esti prea scurt si expeditiv, ei nu vor primi toate informatiile de care au nevoie.
Copiii te vor intelege mult mai bine daca te referi la ceva concret si daca treci direct la subiect, asa ca:
– nu te repeta, inainte si inapoi, cu aceleasi vorbe
– nu insista cu explicatii prea lungi
– spune exact ce vrei sa se inteleaga
Copiii nu sunt obligati sa te si auda. Ei pot alege sa nu te auda asa cum si tu te pui la adapost de unele persoane pe care nu vrei sa le auzi cand incep sa iti vorbeasca. Unora dintre ei pur si simplu nu le pasa.Comunicarea buna dintre tine si copilul tau este fundatia pentru o relatie sanatoasa, lunga si fericita. Daca copiii tai nu te asculta, ai pierdut acea fundatie pe care sa construiesti educatia lor.
4. Nu tipa
Tipatul este modul cel mai neinspirat si prost de a comunica cu cineva.
Poti fi sigur ca atunci cand incepi sa tipi la copilul tau, indiferent cat de indreptatit te consideri a fi in clipa aceea, el nu asculta o iota din ce ii spui. Tot ce face este sa isi astupe urechile (la figurat sau chiar la propriu) si sa fie trist ca tipi la el sau sa fie suparat pe el insusi ca te-a enervat. Cand tipi, mesajul tau pur si simplu nu ajunge la cel caruia i te adresezi.
Jobul tau este sa comunici copiilor tai ideile tale intr-o maniera calma. Cand tipi arati copiilor ca ti-ai pierdut controlul.
Doar incerci sa fii un pedagog si un model pentru copil, iar tipatul nu este tiparul de comportament pe care vrei ca el sa il preia de la tine. De fapt, tipatul tau va veni sa te urmareasca in anii ce vor urma, cand copiii cresc si hormonii lor o iau razna, iar ei au invatat de la tine sa tipe ca sa incerce sa se faca ascultati. Cand tu tipi, ce pretentie poti avea de la copii decat sa invete si ei sa tipe?
Sursa (aici puteți citi articolul complet)
Iata cateva reguli pentru parinti, de urmat cand vorbesc cu copiii lor. Daca ai ceva sa le spui si vrei ca ei sa te auda:
– coboara la nivelul copiilor tai
– foloseste cuvinte simple
– treci repede la concluzie
– nu tipa
1. Coboara la nivelul copiilor tai
Daca vrei sa fii auzit atunci cand vorbesti cu copilul, coboara efectiv, fizic, la nivelul lui. Daca nu poti, atunci ridica-l pe el si pune-l in poala ta cand ii vorbesti. Priveste-l drept in ochi, vorbeste calm si incet si spune ce ai de spus.
Evident vei aplica acest procedeu cand e vorba de conversatii serioase (“Deci, Radu, ce ai facut cu cheile lui mami?” sau “Intelegi ca ai intrat in bucluc pentru ca l-ai lovit pe fratele tau in cap cu paleta de tenis?”). Dar nu uita ca partea cea mai importanta a unei comunicari este sa fii tu insuti un foarte bun ascultator.
2. Foloseste cuvinte simple
Daca folosesti un vocabular prea sofisticat, copilul nu te va intelege si nu obtii nimic. Un copil iti va zambi, se va uita la tine sau va da din cap absent, cu o privire din care iti e clar ca nu a inteles o iota din ce vrei sa spui. Daca ai dubii ca te-a inteles, roaga-l sa iti explice ceea ce tocmai i-ai spus. Acesta e un test foarte bun ca sa verifici cat de bine ajunge mesajul tau la copil.
Cand nu vorbesti pe intelesul copilului tau, poti la fel de bine sa i te adresezi in chineza. De aceea intalnesti parinti cu copii bine educati care se adreseaza copilului in propozitii scurte si clare, cu comenzi simple, desi uneori pare ca se adreseaza unui catel la dresaj: Stai. Vino. Nu. Acum da. Stop. Bravo, bun baiat!
Dintr-un punct incolo, e nevoie sa iti extinzi vocabularul; nu o sa vorbesti mereu la nivel de gradinita. Cand introduci expresii noi in vocabular, intreaba-l daca intelege ce spui.
3. Treci repede la concluzie
Cand vorbesti cu un copil, comporta-te ca si cum esti contra cronometru. Daca nu spui ce ai de spus repede si clar, pierzi atentia majoritatii copiilor. Pe de alta parte, daca esti prea scurt si expeditiv, ei nu vor primi toate informatiile de care au nevoie.
Copiii te vor intelege mult mai bine daca te referi la ceva concret si daca treci direct la subiect, asa ca:
– nu te repeta, inainte si inapoi, cu aceleasi vorbe
– nu insista cu explicatii prea lungi
– spune exact ce vrei sa se inteleaga
Copiii nu sunt obligati sa te si auda. Ei pot alege sa nu te auda asa cum si tu te pui la adapost de unele persoane pe care nu vrei sa le auzi cand incep sa iti vorbeasca. Unora dintre ei pur si simplu nu le pasa.Comunicarea buna dintre tine si copilul tau este fundatia pentru o relatie sanatoasa, lunga si fericita. Daca copiii tai nu te asculta, ai pierdut acea fundatie pe care sa construiesti educatia lor.
4. Nu tipa
Tipatul este modul cel mai neinspirat si prost de a comunica cu cineva.
Poti fi sigur ca atunci cand incepi sa tipi la copilul tau, indiferent cat de indreptatit te consideri a fi in clipa aceea, el nu asculta o iota din ce ii spui. Tot ce face este sa isi astupe urechile (la figurat sau chiar la propriu) si sa fie trist ca tipi la el sau sa fie suparat pe el insusi ca te-a enervat. Cand tipi, mesajul tau pur si simplu nu ajunge la cel caruia i te adresezi.
Jobul tau este sa comunici copiilor tai ideile tale intr-o maniera calma. Cand tipi arati copiilor ca ti-ai pierdut controlul.
Doar incerci sa fii un pedagog si un model pentru copil, iar tipatul nu este tiparul de comportament pe care vrei ca el sa il preia de la tine. De fapt, tipatul tau va veni sa te urmareasca in anii ce vor urma, cand copiii cresc si hormonii lor o iau razna, iar ei au invatat de la tine sa tipe ca sa incerce sa se faca ascultati. Cand tu tipi, ce pretentie poti avea de la copii decat sa invete si ei sa tipe?
Sursa (aici puteți citi articolul complet)
4 vorbe cruciale pe care să le spui copilului tău cât mai des
Cuvintele rostite de un părinte către copilul sau lasă pentru totdeauna urme în el: bune sau mai puțin bune. Copilul este dependent permanent de feedback-ul pe care îl primește de la părintii lui și își formează propria impresie despre cine este el, despre personalitatea, calitățile sau defectele sale în funcție de ce aude că îi spun părintii. De aceea avem o uriașa responsabilitate cu privire la ce aud urechile copiilor noștri de la noi.
1. Mulțumesc!
Unii părinti considera ca nu are sens sa tot mulțumească copilului pentru diverse situații sau acțiuni ale sale. Însă atunci când un adult îi mulțumește unui copil, îi crește propria valoare umana în proprii săi ochi. Arata-i iubirea si aprecierea ta printr-u simplu „Multumesc!”, cald si insotit de zambet. Vei face minuni pentru el.
2. Te cred!
Nimic nu este mai important pentru un copil decat sa vada, sa auda si sa simta ca parintii lui il cred; cred in el, au incredere in el. Sunt multe situatii din viata copilului tau, in special dupa ce merge la gradi si se confunta cu provocarile colectivitatii, a intersectiei cu copii cu temperament diferit de el.
3. Sunt mandru de tine!
Este sanatos pentru relatia parinte-copil sa iti asiguri copilul ca esti mandru de el. Un copil descopera lumea in care traim in fiecare zi, prin ceva nou. Aproape orice este o provocare pentru el si un feedback de la parintele sau cum ca este mandru de el, de cine este, de ce face, de realizarile sale, este mai mult decat hrana pentru suflet si evolutie.
4. E in regula sa mai si gresesti.
Cu totii gresim; fara greseli nu putem evolua. Spune-le ca e in regula sa mai si gresim si ca important este sa traga invataminte din greselile facute. De fapt, a invata din propriile greseli este una dintre cele mai importante lectii de viata pe care le poti preda copilului tau, cu tact si caldura.
sursa unde găsiți textul întreg
1. Mulțumesc!
Unii părinti considera ca nu are sens sa tot mulțumească copilului pentru diverse situații sau acțiuni ale sale. Însă atunci când un adult îi mulțumește unui copil, îi crește propria valoare umana în proprii săi ochi. Arata-i iubirea si aprecierea ta printr-u simplu „Multumesc!”, cald si insotit de zambet. Vei face minuni pentru el.
2. Te cred!
Nimic nu este mai important pentru un copil decat sa vada, sa auda si sa simta ca parintii lui il cred; cred in el, au incredere in el. Sunt multe situatii din viata copilului tau, in special dupa ce merge la gradi si se confunta cu provocarile colectivitatii, a intersectiei cu copii cu temperament diferit de el.
3. Sunt mandru de tine!
Este sanatos pentru relatia parinte-copil sa iti asiguri copilul ca esti mandru de el. Un copil descopera lumea in care traim in fiecare zi, prin ceva nou. Aproape orice este o provocare pentru el si un feedback de la parintele sau cum ca este mandru de el, de cine este, de ce face, de realizarile sale, este mai mult decat hrana pentru suflet si evolutie.
4. E in regula sa mai si gresesti.
Cu totii gresim; fara greseli nu putem evolua. Spune-le ca e in regula sa mai si gresim si ca important este sa traga invataminte din greselile facute. De fapt, a invata din propriile greseli este una dintre cele mai importante lectii de viata pe care le poti preda copilului tau, cu tact si caldura.
sursa unde găsiți textul întreg
Răspunsurile unor copii de clasa a doua care au fost întrebați despre părinții lor
1. De ce a făcut Dumnezeu mame?
Ea e singura care știe unde e banda de lipit.
Mai mult ca să curețe casa..
Să ne ajute pe noi când ne naștem.
2. Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?
El a folosit pământ, cum ne-a făcut și pe noi.
Magie, plus putere supremă, și a amestecat mult.
Dumnezeu a făcut mame la fel ca mine și tine … Numai că a folosit piese mai mari…
3. Din ce ingrediente au fost făcute mamele?
Dumnezeu a făcut mame din nori și păr de înger și cele mai frumoase lucruri din lume și o măsura de severitate.
Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit foarte multa ață, mă gândesc.
4. De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale și nu la altei mame?
Pentru că noi suntem neamuri..
Dumnezeu a știut că ea mă iubește mai mult decât mamele altor oameni.
5. Ce fel de fetiță a fost mama ta?
Mama mea a fost totdeauna mama mea și nimic altceva.
Nu știu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost mare șefă.
Alții îmi spun că ea era bună cândva.
6. Ce a trebuit să știe mama ta despre tatăl tău înainte ca ea să se căsătorească cu el?
Numele lui de familie...
Ea a trebuit să știe trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbăta cu bere?
Dacă face cel puțin $800 pe an, dacă el a spus ’nu’ la droguri și ’da’ la treburile casei.
7. De ce s-a căsătorit mama ta cu tatăl tău?
Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Și mama mea mănâncă mult.
Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut șapca gândirii pe cap când s-a măritat cu tata.
8. Cine-i șef la voi în casă?
Mama mea nu vrea să fie șefă, dar trebuie să fie pentru ca tatăl meu e pămpălău.
Mama e. Poti să-ți dai seama după cum face inspecția camerei mele. Ea vede orice sub pat.
Eu cred că mama e, numai pentru că ea are mai multe de făcut decât tatăl meu.
9. Care-i diferența dintre mama și tata?
Mama lucrează la lucru și lucrează acasă, iar tata lucrează numai la lucru.
Mama știe cum să vorbească cu profesorii fără ca să-i sperie.
Tații sunt înalți și puternici, dar mama are puterea reală, pentru că ea este cea pe care o întrebi când vrei să petreci o noapte acasă la prieteni…
Mama are magie, ea te face să te simți bine fără doctor.
10. Ce face mama ta în timpul liber?
Mamele nu au timp liber.
O auzi pe ea zicând că plătește facturi toată ziua.
11. Ce ar trebui să schimbe mama ta, ca să fie perfectă?
În interior ea e deja perfectă. Pe dinafară cred că ar trebui o operație de frumusețe.
Dieta.
12. Dacă ai putea să schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
Ea ma obligă tot timpul să îmi țin camera curată. Aș șterge asta din ea...
As face-o mai deșteaptă. Atunci ar ști că sora mea e cea care a făcut prostii, nu eu.
Eu aș dori ca ea să scape de ochii invizibili de la spatele capului.
sursa
25 feluri în care să vorbești ca să te asculte copilul mic
In plus, felul in care tu vorbesti cu copilul tau il invata si pe el cum sa vorbeasca altor oameni.
Daca stii cum sa ii vorbesti ca sa ii captezi atentia si sa il determini sa coopereze cu tine, ai parcurs cu succes o etapa importanta in relatia voastra.
Iata mai jos cateva metode simple, dar eficiente, care sa te ajute sa creezi o cale de comunicare mai buna cu copilul mic, dupa care sa ii poti transmite in mod pozitiv ce mesaje educative doresti:
1. Conecteaza-te la copil inainte sa ii dai indicatii
Inainte sa ii dai directii si indicatii despre ce sa faca si ce sa nu faca, asigura-te ca esti cu ochii la nivelul ochilor copilului tau si uita-te in ochii lui. Invata-l cum sa se concentreze la ce ii spune celalalt: „Alina, am nevoie sa iti vad ochii”, „David, te rog sa asculti ce iti spun”. Ofera si tu acelasi limbaj corporal cand iti asculti copilul vorbind. Ai grija sa nu fixezi asa de tare copilul cu privirea incat el sa perceapa ca il controlezi si domini in loc ca te conectezi la el.
2. Adreseaza-te copilului cu numele sau
Incepe orice cerere catre copil adresandu-te cu numele lui: „Laura, te rog frumos ajuta-ma sa …”.
3. Foloseste propozitii scurte
Cand vrei sa obtii atentia copilului ca el sa faca ceva, trebuie sa aplici regula propozitiei unice: pui directiva principala in prima propozitie cu care iti deschizi fraza. Cu cat te lalai in multe cuvinte, cu atat copilul devine surd in fata parintelui sau si tot ce aude este un „bla bla bla” pe diverse tonalitati. Prea multa vorba este o greseala foarte frecventa a parintilor cand dialogheaza cu copilul despre o sarcina concreta care trebuie facuta. Copilul are impresia ca nu esti prea sigur pe ce vrei sa ii spui si de aceea folosesti cuvinte ajutatoare ca sa iti impui cerinta.
4. Foloseste cuvinte simple
Obisnuieste-te sa folosesti propozitii scurte ce contin cuvinte cu cate o silaba sau doua. Uita-te cum comunica copiii mici unul cu altul si ia notite. Cand copilul arboreaza expresia aceea dezinteresata si usor plictisita, este clar ca nu te mai intelege, nu te mai urmareste, e deja absent.
5. Roaga copilul sa repete dupa tine ce i-ai cerut
Daca nu poate, inseamna ca fie a fost prea lung, fie prea complicat pentru el.
6. Fa-i o oferta pe care copilul sa nu o poata refuza
Poti sa motivezi usor un copil de 2-3 ani, in special ca sa eviti confruntarile si incapatanarile lui cand opune rezistenta. „Imbraca-te ca sa poti iesi afara la joaca”. Ofera-i un motiv clar pentru cererea ta, motiv care este in avantajul copilului si care e dificil de refuzat. Asta ii da copilului o motivatie solida ca sa abandoneze pozitia de forta si sa faca ce ii ceri.
7. Fii pozitiva
In loc sa ii spui „nu mai fugi”, incearca „in interior – mergem, doar afara poti fugi”.
8. Incepe o cerinta cu „Eu vreau”
In loc sa spui „Da-te jos de acolo” spune „Eu vreau ca tu sa te dai jos acum”. In loc de „Las-o si pe Maria sa se urce in leagan” ii spui „Eu vreau ca tu sa o lasi si pe Maria sa se urce in leagan”. Aceasta tactica functioneaza excelent cu copiii carora le face placere sa ii multumeasca pe adulti si carora nu le place sa le dai comenzi. Cand spui „Eu vreau”, ii dai un motiv de a te multumi, nu doar un ordin.
9. „Cand … atunci…”
„Cand te vei spala pe dinti, atunci vom incepe sa citim povestea”. „Cand iti termini temele, atunci poti sa te uiti la tv”. „Cand” – inseamna ca tu te astepti la supunere si ascultare si stii ca asa se va intampla si ii induci ca nu exista alternativa. In schimb, „daca” – sugereaza copilului ca exista si o alta optiune si cata vreme tu nu vrei sa ii dai una, nu folosi exprimarea „daca nu te speli pe dinti, nu vom citi povestea”.
10. Intai foloseste-ti picioarele, dupa aceea gura
In loc sa tipi cat te tin plamanii „Da televizorul mai inceeeeeeeetttttt, este ora meseeeeeii!!!”, te duci in camera unde copilul se uita la tv, stai 2 minute cu copilul si intri in zona lui de interes, aratandu-te preocupata de ce ii place lui, dupa care, cand vine pauza publicitara, il faci pe copil sa opreasca el televizorul. Faptul ca te duci tu la copil ii arata ca vorbesti serios cu ce ii ceri; altfel, copilul interpreteaza doar ca iti face tie un favor sa inchida televizorul cand strigi tu la el.
11. Ofera alternative
„Ce vrei sa faci mai intai? Sa iti pui pijamaua sau sa te speli pe dinti?” sau „Vrei tricoul rosu sau pe cel bleu cu dungulite?”.
12. Vorbeste corect pentru nivelul lui de dezvoltare
Cu cat e mai mic copilul, cu atat trebuie sa folosesti directive scurte si simple. Tine cont de nivelul de intelegere al copilului tau. De exemplu, o greseala frecventa facuta de parinti este sa intrebe un copil de 3 ani: „De ce ai facut asta??”. Sunt multi adulti care nu stiu sa raspunda la aceasta intrebare in care sa argumenteze de ce fac o fapta sau alta. Incearca in schimb „Hai sa discutam despre ce ai facut”.
13. Vorbeste corect din punct de vedere social
Chiar si un copil de doi ani poate sa invete deja sa spuna „multumesc”. Copiii nu trebuie sa traiasca cu impresia ca manierele sunt ceva optional. Vorbeste copilului asa cum te astepti ca si el sa iti vorbeasca tie.
14. Vorbeste corect din punct de vedere psihologic
Amenintarile si judecatile il vor pune pe copil in defensiva. Mesajele care incep cu „Eu” nu sunt acuzatoare. Decat sa spui „Trebuie sa faci asa…” inceaca „As vrea sa faci asa…” sau „Sunt asa de incantata cand faci asa…”. Nu formula o cerere ca pe o intrebare daca exista si optiunea unui raspuns negativ. In loc sa spui „Iti pui haina mai repede pe tine?” mai bine spui „Pune-ti haina pe te tine, te rog”.
15. Scrie
In cazul copiilor care incep sa citeasca si care sunt destul de agasati de numeroasele cerinte verbale ale parintilor lor, simtindu-se ca niste sublterni care trebuie sa indeplineasca ce zice mama sau tata, incearca, fara sa ii spui nicio vorba, sa ii lasi cate un bilet simpatic in care sa scrii ce vrei sa faca. Apoi urmareste sa vezi ce se intampla.
16. Calmeaza copilul vorbindu-i incet
Cu cat tipa mai tare copilul, cu atat mai incet ii raspunzi. Lasa-l sa tipe cat are chef si din cand in cand spune-i cu voce scazuta „Inteleg” sau „Pot sa te ajut?”. Cateodata il ajuta pe copilul ce face crize de isterie doar sa stie ca cineva il aude. Nu te implica emotional ca sa complici situatia. Poarta-te ca un adult.
17. Stabilizeaza ascultatorul
Inainte sa ii dai o noua directiva, restabileste-i echilibrul emotional, altfel pierzi timpul, pur si simplu. Nimic nu va functiona cand un copil este instabil emotional.
18. Repeta mesajul
Copiii mici au nevoie sa auda de multe ori o cerinta. Copiii in jur de doi ani au dificultati in a intelege ca vorbele tale inseamna ca ei trebuie sa indeplineasca acea cerinta. Pentru ei, esti doar un adult care vorbeste. Lor trebuie sa le spui de zeci de ori acelasi lucru. In jur de 3 ani copiii incep sa priceapa ca ce spui tu e ceva ce ei trebuie sa faca, asa ca cerintele tale ajung sa fie absorbite de creierul copilului si sa dea rezultate. Pe masura ce copilul creste, nu mai e nevoie sa ii repeti asa de mult. Copiii preadolescenti considera repetarea unei cerinte drept cicaleala si sacaiala.
19. Lasa copilul sa iti completeze gandul
In loc de „Nu iti mai lasa lucrurile imprastiate prin camera” incearca „Matei, ia gandeste-te unde ai vrea sa iti depozitezi masinutele?”. Daca lasi copilul sa completeze el „linia punctata” il vei motiva sa se implice si vei avea si rezultate.
20. Foloseste reguli care sa sune bine
„Daca gresesti, o sa platesti” sau orice alta regula pe care o creezi tu special ca sa fie scurta, melodioasa si usor de repetat. Pune copilul sa le repete.
21. Da alternative placute
„Nu te poti duce singur in parc asa cum vrei, dar te poti juca cu copiii pe strada, daca stai in fata casei”.
22. Anunta-l din timp ca are ceva de facut
„O sa plecam in curand. Spune pa-pa jucariilor si copiilor”.
23. Deschide un copil inchis
Frazele alese cu grija si atentie pot deschide mintea si gura unui copil. Ramai pe subiectele de discutie care stii ca il incanta pe copil. Pune intrebari care implica mai mult decat un da sau nu. Decat sa intrebi „Ai avut o zi buna la scoala azi?” incearca „Care a fost cel mai distractiv lucru pe care l-ai facut azi?”.
24. Foloseste cat mai des combinatia „Cand tu ai … eu am simtit … pentru ca … .”.
Copilul te va intelege mai bine si va intelege consecintele faptelor sale asupra ta daca ii vorbesti in acest fel. „Cand tu ai fugit de mami in magazin, eu m-am simtit speriata si ingrijorata pentru ca tu te-ai fi putut pierde de mine”.
25. Incheie discutia
Daca un subiect este cu adevarat inchis in discutie, spune ferm NU si tine-te de acest nu. „Nu ma voi razgandi pe acest subiect, imi pare rau”. Vei scuti noi discutii, lacrimi, emotii, negocieri inutile intre tine si copil. Pastreaza-ti tonul „de data asta vorbesc serios si e nenegociabil” pentru cand este cu adevarat cazul in asemenea situatii.
Ce impact au cuvintele asupra copiilor. De ce este esenţial să gândim de două ori înainte de a le spune orice
Mesajele adulţilor adresate copiilor au un impact puternic, cei în vârstă fiind consideraţi modele de către cei mici. Autoarea volumului „Trei săptămâni, cu trei copii“, psihoterapeutul Iulia Cruţ, explică de ce modul în care le vorbim celor mici este foarte important. „Plec de la premisa că în relaţia cu copiii părinţii nu au intenţii ascunse, nu fac jocuri manipulative, cel puţin nu conştient. Practica din cabinet mi-a şi demonstrat că toţi părinţii, atunci când au înţeles cum un cuvânt, o propoziţie, le-ar dăuna lor sau copilului lor, şi-au dorit să fi ştiut mai din timp despre asta, şi-au dorit să schimbe felul în care comunică“, a notat autoarea.
Potrivit psihoterapeutului, multe dintre conflicte s-ar diminua sau chiar nu ar apărea „dacă ne-am vorbi altfel“. „Însoţite de limbajul paraverbal (ton, atitudine) şi non-verbal (gesturi, mimică), cuvintele pe care le rostim se imprimă într-un mod deosebit în conştientul, dar şi în inconştientul copilului“, explică specialistul.
Recomdandările psihoterapeutului Iulia Cruţ vizează, printre altele, înlocuirea pronumelui „tu“, care în unele situaţii poate suna acuzator la adresa copilului. În locul acestuia ar putea fi folosită explicaţia legată de ce simte părintele când copilul are un comportament văzut de adult ca neadecvat. Spre exemplu dacă cel mic a desenat peretele abia zugrăvit în loc să spuneţi: „Tu ai desenat pe perete, iar acum trebuie să curăţ o zi întreagă“, recomandarea psihologului este să folosiţi mesaje precum „Când
văd cum arată peretele, mă gândesc că trebuie să curăţ o zi întreaga şi asta nu mă face să mă simt prea bine“. „Lipsa acutatorului «tu» diminuează sentimentul de culpă şi creşte gradul de conştientizare a nevoilor dumnevoastră, al disconfortului pe care unele dintre comportamentele copilului le poate pricinui celor din jur. Când ne simţim acuzaţi intrăm de obicei într-o stare de apărare, la fel şi copiii, vor avea tendinţa să mintă, să refuze să asculte conştient despre cum aţi fi preferat să se poarte“, detaliază autoarea volumului „Trei săptămâni, cu trei copii“.
O altă recomandare este să nu mai folosim conjuncţia „dar“ mai ales atunci când vorbim despre sentimentele noastre. Sfatul psihologului este să evităm mesaje de genul: „Te iubesc, dar e nevoie să opreşti televizorul“, pentru că „poate să sugereze o incongruenţă“ şi să creeze confuzie în mintea copiilor. Recomandarea specialistului este folosim formula „în acelaşi timp“.
Un alt sfat al specialistului este ca adulţii să-şi ceară scuze atunci când greşesc sau nu reuşesc să-şi respecte promisiunile: „când îţi ceri scuze pentru ceva, îţi înveşi copilul că şi tu greşeşti, că a greşi nu e un capăt de lume, ci e omenesc, că ţii cont totuşi de sentimentele lui“
sursa
Micul dejun pentru elevi îmbunătățește rezultatele școlare
Cercetarea a constatat că șansele unui scor mediu al evaluării profesorilor au fost de până la două ori mai mari pentru elevii care au mâncat micul dejun cu cei care nu au făcut-o. Studiul, considerat a fi cel mai mare până în prezent privind efectele în timp asupra performanței școlare standard, a constatat că copiii care au mâncat micul dejun și care au mâncat un mic dejun de o calitate mai bună au obținut rezultate mai bune.
Consumul de produse nesănătoase, cum ar fi dulciurile și chipsurile pentru micul dejun, raportat de 1 din 5 copii, nu a avut un impact pozitiv asupra rezultatelor educaționale. Elevii au fost rugați să precizeze toate alimentele și băuturile consumate într-o perioadă de doar 24 de ore (inclusiv două mic-dejunuri), menționând ceea ce au consumat pe parcursul zilei precedente și pentru micul dejun din ziua rapoartelor.
Alături de numărul de produse sănătoase pentru micul dejun consumate pentru micul dejun, alte comportamente dietetice, inclusiv numărul de dulciuri și chipsuri și fructele și legumele consumate pe tot parcursul zilei, au fost toate asociate semnificativ și pozitiv cu performanța școlară. Cercetătorii de știință socială spun că cercetarea, publicată în jurnalul de sănătate publică din domeniul sănătății publice, oferă cea mai puternică dovadă a unei legături semnificative între comportamentele alimentare și măsurile concrete de realizare școlară.
Corelarea datelor noastre la datele de performanță educațională din lume ne-a permis să furnizăm dovezi solide despre legătura dintre micul dejun și rezultatele bune la școală. Există deci un motiv să credem că dacă școlile care sunt capabile să găsească modalități de a încuraja acei tineri care nu mâncat micul dejun la domiciliu să mănânce un mic dejun școlar, ei vor obține beneficii educaționale semnificative.
sursa (articolul complet în engleză)
Cât de important este micul dejun asupra performanțelor școlare ale copiiilor (studiu)
STUDIU. Cât de important este micul dejun asupra performanţelor şcolare ale copiilor
O echipă de cercetători din Canada au constatat, în urma unui studiu realizat pe o perioadă de doi ani, în care au fost implicaţi 6.000 de copii, că elevii care aveau o dietă echilibrată au obţinut rezultate mai bune la şcoală şi erau mai sociabili decât cei care nu mâncau de dimineaţă.
Pe parcursul cercetării, specialiştii au observat îmbunătăţiri semnificative atât în rezultatele obţinute la ortografie, dar şi la matematică. Elevii care luau micul dejun au avut rezultate cu 10% mai bune la aceste materii faţă de cei care nu mâncau de dimineaţă. Experţii sunt de părere că după perioada nopţii în care nivelul de energie scade, micul dejun îi ajută pe copii să se concentreze mai bine la activităţile şcolare.
Un sumar al altor 47 de studii menţionate de Nestle Nesquik Plus care au analizat relaţia dintre micul dejun, greutatea corporală şi performanţa şcolară, au demonstrat că în cazul copiilor care luau micul dejun în mod regulat s-a observat o stare de bine generală şi, de asemenea, un echilibru nutriţional la nivelul organismului.
sursa de Mădălina Chițu
Importanța scăunelului pentru copil, în mașină
Fotografia dură cu maşina după un accident grav, postată de o mamă. Importanţa scăunelului
O mamă a decis să facă publice fotografiile maşinii sale după un accident extrem de grav, sperând ca astfel să îi convingă şi pe alţi părinţi de importanţa utilizării unui scăunel de maşină pentru copii.
"Băieţii mei au scăpat fără o zgârietură, dar medicii mi-au spus că ar fi putut fi foarte diferit dacă n-aş fi stat cele două minute în plus ca să mă asigur că au toate centurile închise cum trebuie". "Eu o să fiu bine, copiii mei sunt bine, tot restul se poate înlocui". Femeia spune că speră ca fotografia să salveze vieţi.
"De asta închizi toate centurile bine corect, de fiecare dată. Chiar şi atunci când ţipă că centurile sunt prea strânse. Chiar dacă se plâng de centura din jurul pieptului sau că stau cu scăunelul în direcţia inversă de mers. Ne-am oprit să iau lapte câteva minute, pe drumul de la grădiniţă spre casă. Eram la câteva minute de casă. O altă maşină a intrat în noi. Nu te aştepţi niciodată să ţi se întâmple ţie", a mai scris femeia.
sursa
Mersul cu bicicleta
Șmecheria cu care iei note foarte bune la școală. Efectul este garantat
Copiii care s-au dus spre institutiile de invatamant cu bicicleta au obtinut rezultate mult mai bune la testele de concentrare decat cei care au ales transportul in comun sau au fost dusi de parinti cu masina, spun cercetatorii de la Universitatile Copenhaga si Aarhus.
Elevii care au ales bicicleta au avut rezultate mai bune si 4 ore mai tarziu, sustine Niels Egelung, unul dintre autorii studiului, anunta France Presse.
Rezultatul acestui studiu este interesant pentru cercetatori. Acestia si-au propus, initial, sa vada daca mesele regulate ii ajuta pe copii sa se concentreze. "Rezultatele au aratat ca micul dejun si pranzul au un impact, dar care nu este atat de mare comparativ cu miscarea", mai spune cercetatorul.
Omul de stiinta a mai spus: "In cazul elevilor de clasa a III-a, daca faci miscare pe bicicleta spre scoala, puterea ta de concentrare va creste pana la nivelul unui elev cu 6 luni mai avansat in studiile sale".
La studiu au participat 19.527 de elevi cu varsta intre 5 si 19 ani, carora li s-a dat un text care sa le masoare puterea de concentrare si care au declarat ce obiceiuri au in privinta sportului.
Sursa și sursa imaginii
Izibac, o aplicație interesantă pe Android (telefoane și tablete) pentru cei care vor să ia bacalaureatul
Aplicația care te ajută să iei Bacalaureatul
În ultimii ani, Bacalaureatul s-a transformat din examenul maturităţii în cel al imaturităţii. Asta arată rezultatele tot mai slabe obţinute la BAC, an de an. În încercarea de a schimba statisticile, trei tineri antreprenori vin în ajutorul noilor generaţii - o aplicaţie online. Este concepută ca un joc, astfel încât elevii să poată parcurge materia pentru BAC într-un mod distractiv.
Facebook.
Anxietatea la începutul clasei pregătitoare
Iata cateva recomandari despre cum iti poti ajuta copilul sa treaca de anxietate in clasa pregatitoare.
Nu neglija emotiile copilului tau. Parintii pot ajunge la concluzia ca teama copilului fata de scoala „va trece” in scurt timp. Asculta temerile copilului tau si gandurile sale despre inceperea scolii, raspunde-i la intrebari si arata-ti increderea ca va avea o experienta frumoasa.
Pregatirea timpurie.Viziteaza impreuna cu copilul tau scoala si clasa in care va invata in anul scolar care incepe. Descoperiti impreuna unde sunt toaletele, unde este cabinetul medical si alte locuri importante din scoala.
Stabilirea unei rutine de ramas bun. Ia-ti la revedere asa cum iti iei la revedere de obicei de la copilul tau si spune-i cand vei veni dupa el sau cand va veti vedea.
Alte modalitati de a oferi certitudini si incurajari copiilor
Oferirea de certitudini si asigurari e o parte importanta in a-ti ajuta copilul sa faca fata anxietatii din prima zi de scoala. Poti face acest lucru prin gesturi, imbratisari, pupici, o fotografie cu toata familia intr-un buzunar al hainei etc.
Pe langa aceste sugestii, poti lua in considerare si urmatoarele:
Anxietatea de separare poate sa apara si in randul parintilor care se vad dintr-o data in situatia de a sta departe de copilul lor. Fii atent la propria ta stare emotionala inainte de inceperea scolii, la propriile ingrijorari, pentru a evita sa transmiti copilului anxietatea ta.
Inainte de a incepe scoala, propune-i un joc de rol. Jucati-va de-a parintele si copilul in prima zi de scoala: tu vei juca rolul copilului, iar el va fi parintele. Lasa-l sa te „ajute” sa te pregatesti si sa iti raspunda la intrebarile despre scoala si clasa pregatitoare.
Ajuta-ti copilul sa isi faca prieteni in randul copiilor din clasa. Daca poti cunoaste cativa dintre viitorii colegi de clasa ai copilului, inainte de a incepe scoala, ii poti invita acasa la voi pentru a se imprieteni.
Mergeti impreuna la cumparaturile pentru scoala si permite-i copilului sa faca primele sale alegeri (de exemplu, il poti lasa sa
aleaga ce culoare sa aiba ghiozdanul, penarul, stiloul etc.).
Pune in ghiozdanul copilului un obiect care ii este drag din casa si care il va ajuta sa treaca mai usor peste primele zile de scoala.
La finalul zilei, nu uitati sa va bucurati de reusita copilului de a sta la scoala si a se descurca de unul singur.
Arata-i ca ai incredere in cadrul didactic de la clasa, incurajandu-l sa aiba incredere la randul lui in acesta.
Ia-ti la revedere de la copil cu zambetul pe buze si calm, astfel incat sa transmiti incredere si entuziasm, nu anxietate.
sursa
Două fetiţe au 30 de pretenții de la viitorul soţ
Băiatul perfect care, bineînţeles, le-ar putea deveni şi soţ. Au luat o foaie de hârtie şi au umplut cu dorinţe, mai exact cum trebuie să fie băiatul perfect pe care trebuie să-l întâlnească la maturitate!
Iar fetiţele sunt destul de exigente, au scris 30 de puncte pe care viitorul soţ trebuie să le îndeplinească:
1. Să scrie frumos
2. Să fie drăguţ
3. Să fie pe placul părinţilor
4. Să nu locuiască împreună cu părinţii
5. Să aibă bune maniere
6. Să fie un bun artist
7. Să se îmbrace cu gust
8. Să te ducă în locuri drăguţe
9. Un loc frumos
10. Să vrea copii şi să-i placă de ei
11. Să aibă bijuterii frumoase
12. Să fie atent
13. Să nu se scobească în nas
14. Să nu sărute de la prima întâlnire
15. Să te respecte
16. Să fie inteligent
17. Să fie un bun bucătar
18. Să aibă un job bun
19. Să fie mereu fericit
20. Să fie curat
21. Să respecte oamenii de altă religie
22. Să nu aibă un prenume ciudat
23. Să fie foarte glumeţ
24. Să mă facă să râd
25. Să mănânce sănătos
26. Să aibă grijă de corpul său
27. Să nu vorbească prostii
28. Să se spele pe dinţi şi să folosească aţă dentară
29. Să-i placă jobul pe care îl ai
30. Să aibă un animal de companie
sursa
Iar fetiţele sunt destul de exigente, au scris 30 de puncte pe care viitorul soţ trebuie să le îndeplinească:
1. Să scrie frumos
2. Să fie drăguţ
3. Să fie pe placul părinţilor
4. Să nu locuiască împreună cu părinţii
5. Să aibă bune maniere
6. Să fie un bun artist
7. Să se îmbrace cu gust
8. Să te ducă în locuri drăguţe
9. Un loc frumos
10. Să vrea copii şi să-i placă de ei
11. Să aibă bijuterii frumoase
12. Să fie atent
13. Să nu se scobească în nas
14. Să nu sărute de la prima întâlnire
15. Să te respecte
16. Să fie inteligent
17. Să fie un bun bucătar
18. Să aibă un job bun
19. Să fie mereu fericit
20. Să fie curat
21. Să respecte oamenii de altă religie
22. Să nu aibă un prenume ciudat
23. Să fie foarte glumeţ
24. Să mă facă să râd
25. Să mănânce sănătos
26. Să aibă grijă de corpul său
27. Să nu vorbească prostii
28. Să se spele pe dinţi şi să folosească aţă dentară
29. Să-i placă jobul pe care îl ai
30. Să aibă un animal de companie
sursa
Să mai și râdem. Ce spun părinții pe twitter
Copiii spun lucruri trăsnite, toată lumea ştie acest lucru. Dar parcă nici părinţii nu sunt mai prejos… Iată cele mai amuzante statusuri scrise de părinţi pe Twitter:
Fata mea a făcut azi mişto de mine că trebuie să mă duc la serviciu în timp ce ea nu avea ore, aşa că i-am schimbat parola de la wi-fi…
Chiar în momentul ăsta îmi ajut copilul să-şi caute ciocolata pe care i-am mâncat-o chiar eu. Ieri.
Eu: Noapte bună, copii!
Ei: Noapte bună, tata!
Eu: Noapte bună, monstrule care mănânci copii noaptea!
Înregistrare reportofon: Noapte bună…
Tati, poţi să-ţi spun un secret? Îmi ia faţa în mâini şi spune: numai ce am făcut treaba mare şi nu m-am spălat pe mâini.
Niciodată, dar niciodată nu priviţi în ochi un copil care e pe punctul de a adormi! Poate simţi energia şi poate renunţa la misiune.
Eu: Ce ai învăţat astăzi la grădi?
Ea: O gogoaşă m-ar ajuta să-mi amintesc.
Eu: Se pare că ai învăţat despre mită.
Numai ce i-am învăţat pe copiii meu care e faza cu TVA. Le-am mâncat 20% din îngheţată
Eu: Deja avem 3 fete. Ce crezi că va fi următorul?
El: O pisică.
– E un telefon vechi.
– Ca un 4S?
– Nu, ca un telefon fix care funcţionează prin cablu.
– Nu înţeleg.
Şi, într-o zi, am decis că ne-am săturat să dormim şi să facem orice altceva într-o casă curată, aşa că am făcut copii.
Eu: Am gătit carne de porc.
Fetiţa mea de 3 ani: Nu-mi place porcul.
Eu: E pui.
Ea: A, da, îmi place puiul ăla.
În atenţia părinţilor care au un singur copil şi îşi mai doresc încă unul: numai ce am împărţit o pungă de bomboane la patru. Reţineţi.
În caz că se întreba cineva care este cel mai tare sunet din lume… Vocea copilului meu, care mă întreabă dacă am făcut caca. În public.
Nu cunoşti frica adevărată până nu îţi auzi copilul din WC-ul alăturat trăgând apa şi zicând “Pa, pa!”.
Le spun copiilor mei că este nevoie să înveţe algebra fără rost pentru a-i putea învăţa pe copiii lor algebra fără rost.
Copiii mei preferă să se uite pe YouTube la alţi copii care se joacă decât să se joace între ei.
Cu un bebeluş şi un căţel, nu e niciodată bine să presupui că e ciocolată.
Mamele sunt, practic, şerveţele umane.
În momentul în care am realizat că părinţii mei aveau dreptate, aveam deja copii care nu mă credeau.
sursa
Fata mea a făcut azi mişto de mine că trebuie să mă duc la serviciu în timp ce ea nu avea ore, aşa că i-am schimbat parola de la wi-fi…
Chiar în momentul ăsta îmi ajut copilul să-şi caute ciocolata pe care i-am mâncat-o chiar eu. Ieri.
Eu: Noapte bună, copii!
Ei: Noapte bună, tata!
Eu: Noapte bună, monstrule care mănânci copii noaptea!
Înregistrare reportofon: Noapte bună…
Tati, poţi să-ţi spun un secret? Îmi ia faţa în mâini şi spune: numai ce am făcut treaba mare şi nu m-am spălat pe mâini.
Niciodată, dar niciodată nu priviţi în ochi un copil care e pe punctul de a adormi! Poate simţi energia şi poate renunţa la misiune.
Eu: Ce ai învăţat astăzi la grădi?
Ea: O gogoaşă m-ar ajuta să-mi amintesc.
Eu: Se pare că ai învăţat despre mită.
Numai ce i-am învăţat pe copiii meu care e faza cu TVA. Le-am mâncat 20% din îngheţată
Eu: Deja avem 3 fete. Ce crezi că va fi următorul?
El: O pisică.
– E un telefon vechi.
– Ca un 4S?
– Nu, ca un telefon fix care funcţionează prin cablu.
– Nu înţeleg.
Şi, într-o zi, am decis că ne-am săturat să dormim şi să facem orice altceva într-o casă curată, aşa că am făcut copii.
Eu: Am gătit carne de porc.
Fetiţa mea de 3 ani: Nu-mi place porcul.
Eu: E pui.
Ea: A, da, îmi place puiul ăla.
În atenţia părinţilor care au un singur copil şi îşi mai doresc încă unul: numai ce am împărţit o pungă de bomboane la patru. Reţineţi.
În caz că se întreba cineva care este cel mai tare sunet din lume… Vocea copilului meu, care mă întreabă dacă am făcut caca. În public.
Nu cunoşti frica adevărată până nu îţi auzi copilul din WC-ul alăturat trăgând apa şi zicând “Pa, pa!”.
Le spun copiilor mei că este nevoie să înveţe algebra fără rost pentru a-i putea învăţa pe copiii lor algebra fără rost.
Copiii mei preferă să se uite pe YouTube la alţi copii care se joacă decât să se joace între ei.
Cu un bebeluş şi un căţel, nu e niciodată bine să presupui că e ciocolată.
Mamele sunt, practic, şerveţele umane.
În momentul în care am realizat că părinţii mei aveau dreptate, aveam deja copii care nu mă credeau.
sursa
Scrisoare de despărțire de la o fetiță de clasa a patra
Fata l-a anunțat pe băiat că se despart deoarece el ar fi ignorat-o din momentul în care au stabilit să devină un cuplu. Nu se știe cum a primit el vestea, cert e că scrisoarea a ajuns la destinație, ba mai mult, a fost publicată și pe Internet.
Textul integral al scrisorii: ”George, să știi că mă despart de tine. Nu ai mai vorbit cu mine de când m-ai întrebat dacă vreau să fim prieteni. Au trecut 6 săptămâni. Nici nu mai vreau să ne căsătorim. Îți iei altă soție. M”.
sursa
Cele mai importante 6 lucruri de care trebuie să ţină cont părinţii când pleacă la drum lung cu maşina, împreună cu cei mici
Plecatul în vacanţă cu cei mici este o adevarată provocare. Chiar dacă suntem convinşi că am luat toate măsurile de siguranţă, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite, întotdeauna copiii reuşesc să ne pună în situaţii dificile.
Aşteptăm cu nerăbdare să vina concediul. Cu toţii iubim vacanţele şi ne dorim să descoperim locuri interesante si noi motive de distracţie. Atunci când călătorim alături de cei mici, apar inevitabil situaţii neprevăzute sau realitatea nu corespunde întotdeauna aşteptărilor noastre. Printre lucrurile pe care sub nicio formă nu trebuie să le faci, cînd pleci la drum, se număra urmatoarele:
Ocoliri şi opriri, în timpul călătoriei
Părinţi, atunci când plecaţi la drum cu cei mici, aveţi grijă să vă consultaţi cu privire la locurile pe care urmează să le vizitaţi. Chiar dacă sunteţi adulţii care ar trebui să aibă ultimul cuvânt, daca nu vreţi să transormaţi călătoria într-un coşmar, încercaţi să nu o faceţi foarte lungă şi plictisitoare.
Ignori copilul când dă semne că se simte rău
Chiar dacă nu vreţi să întârziaţi în vacanţă, nu ignoraţi dacă cel mic dă semne că are o problemă de sănătate. Decât să aveţi probleme pe drum, iar greţurile sau febra să vă dea bătai de cap, mai bine acordaţi-i atenţie şi găsiţi o rezolvare a problemei la momentul potrivit.
Presupui că nu se vor plictisi
„Sunt plictisit” este, probabil, cea mai auzită plângere venită din partea copiilor în călătoria cu maşina. Tabletele şi jocurile preferate ale celor mici te pot scuti de problemele provocate de plictiseala copiilor în călătoriile lungi.
Crezi că cei mici vor rezista până găsiţi un loc să luaţi masa
Chiar dacă stomacul copiilor este plin, veţi fi uimiţi de capacitatea lor de a ronţăi pe durata călătoriei. Plictiseala şi căutarea unei noi activităţi îi vor face pe cei mici să ceară mâncare în cele mai neaşteptate momente, aşa ca fiţi inspiraţi şi pregătiţi, pentru drum, câteva sandwichuri sau fructele lor preferate.
Asculţi doar muzica ta preferată
Melodiile în vogă sunt, cu siguranţă, o variantă mai bună decât muzica preferată a copiilor tăi. Daca vrei să le dezvolti cultura muzicală, asteapă până ajungeţi acasă, iar în maşină pune şi muzica pe care o doresc micuţii sau CD-uri cu jocuri educative.
Te aştepţi să adoarmă uşor
De regulă, copiii foarte mici adorm destul de repede într-o călătorie lungă. Dar nu vă aşteptaţi să doarmă tot drumul, mai ales dacă au deja 3 sau 4 ani. Cu atât mai mult nu se va întâmpla asta cu copiii foarte energici, care s-ar putea să nu aibă starea ncesară pentru a se odihni. Nu uitaţi să luaţi de acasă jucăriile preferate, eventual cele cu care obişnuiesc să adoramă. de Lizeta Oprea sursa
Creştem o generaţie de tineri cu mentalitate de victimă, hipersensibili şi obosiţi înainte de vreme, avertizează specialiştii
O întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor.
Tinerii din ziua de azi se tem să-şi exprime opiniile şi să-şi susţină punctul de vedere, văd piedici la tot pasul, preferă să renunţe la luptă şi să se complacă în rolul victimei, care trebuie înţeleasă şi protejată. Părinţii, şcoala, societatea contribuie la formarea unui mediu în care generaţiile devin tot mai fragile, incapabile să facă faţă criticilor, este de părere directoarea unei organizaţii de tip think tank din Marea Britanie.
Din punct de vedere evolutiv şi istoric, adolescenţa este vârsta la care tinerii îşi asumă riscuri şi caută aventura, îşi clădesc idealuri, se pregătesc să dea piept cu viaţa. În schimb, tinerii din ziua de azi cresc învăţând să perceapă lumea ca pe un loc înfricoşător, prin transmiterea insistentă a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vieţii de zi cu zi, după cum afirmă directoarea organizaţiei de tip think tank Institutul Ideilor, din Marea Britanie, scriitoarea Claire Fox. Aceasta enumeră printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenţa cu care se exagerează riscurile presupuse de aproape orice activitate ar întreprinde. Părinţii au devenit atât de protectori încât le răpesc până şi libertatea de a se juca şi de a alerga în aer liber, de a se căţăra în copaci, aşa cum era perfect normal cu ani în urmă, şi totul în numele siguranţei şi în dorinţa de a le netezi drumul în viaţă.
”Când un tânăr nu are o anumită siguranţă, ceva pe care se bazează, atunci nu înţelege de ce trebuie să mai depună efort ca să facă diverse lucruri. Scad interesul, motivaţia. Iar mentalitatea de victimă vine tocmai din faptul că nu mai găsesc plăcere într-o activitate şi nu au perseverenţa de a rămâne într-o zonă de interes. Şi pentru că oamenilor nu le este uşor să admită că sunt slabi, că nu se descurcă, atunci găsesc scuze ca să justifice, de fapt, renunţările proprii: aşa că de vină sunt părinţii, societatea, vremea etc” subliniază Rosner.
Vorbind despre rolul părintelui de a proteja copilul, Rosner observă că o protecţie sănătoasă este cea în care îi spui ce trebuie să facă şi apoi îl laşi să vezi cum se descurcă. „Dar mulţi părinţi care se ocupă de copii, hotărăsc totul până în cele mai mici detalii, până la adolescenţă şi chiar mai departe. Aşa ajunge un tânăr foarte temător, nu va avea încredere în sine şi îi va fi frică să-şi pună în practică dorinţele, visele”, punctează psihologul. Rosner mai arată că înşişi părinţii acestor adolescenţi trăiesc azi cu o teamă permanentă, de a nu-şi pierde jobul, de a nu-şi plăti creditele, şi le trasmit această frică şi copiilor, în mod involuntar de cele mai multe ori. “Acest comportament este preluat şi de copii, care cresc cu convingerea că nu te poţi baza pe ceilalţi, că lumea este un loc nesigur şi că trebuie să fii norocos sau şmecher ca să poţi să rezişti, mesaje foarte frecvent transmise de părinţi copiilor. Copiii integrează atât fricile părinţilor, cât şi pe cele preluate din propriile experienţe. Cum este teama de a fi ridiculizaţi la şcoală”, spune Rosner.
”Văd la cabinet foarte mulţi părinţi care vin cu adolescenţi şi se plâng că vor performanţă, dar aceşti părinţi au foarte multe pretenţii de la copii. Copiii din ziua de azi nu s-au născut obosiţi, ci obosesc pentru că intră de la vârste tot mai mici într-un program foarte solicitant. Ajung în perioada şcolii generale să aibă un program de dimineaţa până seara. Au şcoala care este foarte solcitantă, temele pe care trebuie să le facă, dar şi ore suplimentare, cu care tot mai mulţi parinţi îi îndoapă tot de teama că altfel nu vor reuşi. Părintele vrea să ştie că are un copil care cunoaşte cât mai multe lucruri, ca să se poate adapta, numai că aşa ajung să nu-şi mai dorească nimic. Pentru că sunt împinşi să facă lucruri pe care nu le fac cu pasiune, au impresia că nimic în viaţa asta nu se face cu plăcere, că totul este o corvoadă” spune psihologul.
Nu în ultimul rând, dincolo de copiii hipersensibili, afectaţi de tot ce se întâmplă atunci când lumea nu arată aşa cum speră şi îşi închipuie ei, există şi extrema cealaltă, mai spune Rosner. “Devin foarte indiferenţi şi la propriile nevoi şi la ale celorlalţi, ori foarte pragmatici. Au tendinţa să se supraevalueze şi consideră că totul li se cuvine, recompense materiale, timp, energie, afecţiune etc. Aceşti copii oferă foarte puţin şi cer foarte mult nu numai de la familie şi de la cei cu care vin în contact, ci în orice situaţie, devin veşnici nemulţumiti pentru ca au impresia că li se cuvine mult mai mult. Se vede asta şi în munca pe care o depun într-o activitate şi tendinţa este să fie nerăbdători şi lipsiţi de perseverenţă”, conchide psihoterapeutul.
sursa deOana Bâltoc
Citez un comentariu: o de-generatie de anesteziati, toti frumosi si bogati ...pe facebook.
Tinerii din ziua de azi se tem să-şi exprime opiniile şi să-şi susţină punctul de vedere, văd piedici la tot pasul, preferă să renunţe la luptă şi să se complacă în rolul victimei, care trebuie înţeleasă şi protejată. Părinţii, şcoala, societatea contribuie la formarea unui mediu în care generaţiile devin tot mai fragile, incapabile să facă faţă criticilor, este de părere directoarea unei organizaţii de tip think tank din Marea Britanie.
Din punct de vedere evolutiv şi istoric, adolescenţa este vârsta la care tinerii îşi asumă riscuri şi caută aventura, îşi clădesc idealuri, se pregătesc să dea piept cu viaţa. În schimb, tinerii din ziua de azi cresc învăţând să perceapă lumea ca pe un loc înfricoşător, prin transmiterea insistentă a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vieţii de zi cu zi, după cum afirmă directoarea organizaţiei de tip think tank Institutul Ideilor, din Marea Britanie, scriitoarea Claire Fox. Aceasta enumeră printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenţa cu care se exagerează riscurile presupuse de aproape orice activitate ar întreprinde. Părinţii au devenit atât de protectori încât le răpesc până şi libertatea de a se juca şi de a alerga în aer liber, de a se căţăra în copaci, aşa cum era perfect normal cu ani în urmă, şi totul în numele siguranţei şi în dorinţa de a le netezi drumul în viaţă.
“Generaţia fulgilor de zăpadă”
O întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor. Părinţilor li se spune constant că trebuie să elimine critica din discuţiile cu copiii, pentru a nu le ştirbi stima de sine, dar aşa le anulăm gândirea critică. Îi creştem şi îi educăm astfel încât ajung să considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac şi devin mai afectaţi decât ar fi cazul de ceea ce cred alţii despre ei, explică Fox într-o carte recent lansată. În volumul intitulat “I find that offensive!”, scriitoarea vorbeşte despre această generaţie mult prea sensibilă numind-o “generaţia fulgilor de zăpadă”, a tinerilor care până ajung la facultate sunt atât de temători şi neîncrezători încât nu sunt deloc pregătiţi să se descurce cu provocările de bază ale vieţii de adult. Psihoterapeutul Keren Rosner a declarat pentru adevărul.ro că se confruntă cu nenumărate cazuri de persoane cu depresie, cu anxietate şi atacuri de panică foarte grave, ţinând cont de instabilitatea care caracterizează societatea modernă. Şi cum în ziua de azi nici măcar familia nu mai este un punct de siguranţă, asta se răsfrânge şi asupra copiilor. ”Când un tânăr nu are o anumită siguranţă, ceva pe care se bazează, atunci nu înţelege de ce trebuie să mai depună efort ca să facă diverse lucruri. Scad interesul, motivaţia. Iar mentalitatea de victimă vine tocmai din faptul că nu mai găsesc plăcere într-o activitate şi nu au perseverenţa de a rămâne într-o zonă de interes. Şi pentru că oamenilor nu le este uşor să admită că sunt slabi, că nu se descurcă, atunci găsesc scuze ca să justifice, de fapt, renunţările proprii: aşa că de vină sunt părinţii, societatea, vremea etc” subliniază Rosner.
Vorbind despre rolul părintelui de a proteja copilul, Rosner observă că o protecţie sănătoasă este cea în care îi spui ce trebuie să facă şi apoi îl laşi să vezi cum se descurcă. „Dar mulţi părinţi care se ocupă de copii, hotărăsc totul până în cele mai mici detalii, până la adolescenţă şi chiar mai departe. Aşa ajunge un tânăr foarte temător, nu va avea încredere în sine şi îi va fi frică să-şi pună în practică dorinţele, visele”, punctează psihologul. Rosner mai arată că înşişi părinţii acestor adolescenţi trăiesc azi cu o teamă permanentă, de a nu-şi pierde jobul, de a nu-şi plăti creditele, şi le trasmit această frică şi copiilor, în mod involuntar de cele mai multe ori. “Acest comportament este preluat şi de copii, care cresc cu convingerea că nu te poţi baza pe ceilalţi, că lumea este un loc nesigur şi că trebuie să fii norocos sau şmecher ca să poţi să rezişti, mesaje foarte frecvent transmise de părinţi copiilor. Copiii integrează atât fricile părinţilor, cât şi pe cele preluate din propriile experienţe. Cum este teama de a fi ridiculizaţi la şcoală”, spune Rosner.
Copii care au impresia că li se cuvine totul
Vorbind despre fenomenul de hărţuire la şcoală (bullying, cum este definit în limba engleză), scriitoarea Claire Fox precizează că acesta nu se mai referă doar la copii care sunt bătuţi sau înjuraţi de alţi colegi, ci înglobează şi faptul că unui copil i se pune o poreclă sau că între copii se iscă certuri, sunt răspândite zvonuri, se fac glume pe seama unui alt copil ori gesturi care au o conotaţie negativă. Astfel de mesaje senzaţionaliste despre consecinţele traumatice ale acestui gen de comportamente, îi încurajează pe tineri să reacţioneze exagerat în faţa unei astfel de realităţi şi să dezvolte anxietate acută din cauza unor opinii sau cuvinte, oricât ar fi acestea de neplăcute. Pe de altă parte, psihoterapeutul Keren Rosner punctează faptul că tot mai mulţi tineri din ziua de azi se risipesc în multe activităţi, fără a ajunge să facă performanţă în ceva anume, pentru că le fac fiind constrânşi de părinţi. ”Văd la cabinet foarte mulţi părinţi care vin cu adolescenţi şi se plâng că vor performanţă, dar aceşti părinţi au foarte multe pretenţii de la copii. Copiii din ziua de azi nu s-au născut obosiţi, ci obosesc pentru că intră de la vârste tot mai mici într-un program foarte solicitant. Ajung în perioada şcolii generale să aibă un program de dimineaţa până seara. Au şcoala care este foarte solcitantă, temele pe care trebuie să le facă, dar şi ore suplimentare, cu care tot mai mulţi parinţi îi îndoapă tot de teama că altfel nu vor reuşi. Părintele vrea să ştie că are un copil care cunoaşte cât mai multe lucruri, ca să se poate adapta, numai că aşa ajung să nu-şi mai dorească nimic. Pentru că sunt împinşi să facă lucruri pe care nu le fac cu pasiune, au impresia că nimic în viaţa asta nu se face cu plăcere, că totul este o corvoadă” spune psihologul.
Nu în ultimul rând, dincolo de copiii hipersensibili, afectaţi de tot ce se întâmplă atunci când lumea nu arată aşa cum speră şi îşi închipuie ei, există şi extrema cealaltă, mai spune Rosner. “Devin foarte indiferenţi şi la propriile nevoi şi la ale celorlalţi, ori foarte pragmatici. Au tendinţa să se supraevalueze şi consideră că totul li se cuvine, recompense materiale, timp, energie, afecţiune etc. Aceşti copii oferă foarte puţin şi cer foarte mult nu numai de la familie şi de la cei cu care vin în contact, ci în orice situaţie, devin veşnici nemulţumiti pentru ca au impresia că li se cuvine mult mai mult. Se vede asta şi în munca pe care o depun într-o activitate şi tendinţa este să fie nerăbdători şi lipsiţi de perseverenţă”, conchide psihoterapeutul.
sursa deOana Bâltoc
Citez un comentariu: o de-generatie de anesteziati, toti frumosi si bogati ...pe facebook.
Cum poti creste un copil fericit, care va deveni un adult de succes
Parintii fac tot ce le sta in puteri pentru a le oferi copiilor un avantaj in aceasta lume competitiva. A te asigura ca micutul tau va ajunge un adult de succes pare a fi principalul tau obiectiv, ca parinte. Iti doresti acest lucru, deoarece vrei ca micutul tau sa fie fericit in viata. Dar ultimele studii au aratat ca abordam problema gresit: ar trebui sa ne gandim mai intai la fericirea lui, apoi la succes!
In ciuda credintei colective ca muncim mult – cu orice costuri – si, astfel, devenim oameni de succes, dupa care devenim fericiti, de fapt oamenii care sunt mai fericiti au succes mai des. Un deceniu de cercetari a scos la iveala faptul ca fericirea este o alegere, ea se intinde si reprezinta un avantaj in viata. Astfel, fericirea este, de fapt, „combustibilul“ succesului, nicidecum rezultatul acestuia din urma! Daca rata ta de succes creste, nivelul de fericire va ramane acelasi. Daca nivelul de fericire creste, orice rezultat profesional sau educational va deveni mai bun.
Ce legatura are acest lucru cu a fi un bun parinte? Ei bine, una foarte mare! Cu totii ne dorim ca micutii nostri sa fie fericiti, printre alte lucruri. Dar, ajutandu-i sa devina oameni fericiti, ii vom impulsiona in orice alt domeniu. Astfel ca ne putem concentra doar pe fericirea lor.
3 cai sa-ti inveti micutul sa fie fericit
Multi parinti confunda confortul material cu fericirea, asa ca isi fac o regula din a le da copiilor tot ce isi doresc, in clipa in care isi doresc. Altii cred ca a fi fericit inseamna sa nu stii ce e tristetea, esecul, respingerea, si atunci devin exagerat de protectori si incearca sa-i fereasca micutii cu totul de o serie de sentimente negative, dar absolut umane. Specialistii spun insa ca aceste moduri de a privi lucrurile sunt eronate.
Ca sa-i facem pe copii cu adevarat fericiti, abordarea cea mai sanatoasa este sa ii ajutam sa-si dezvolte un simt al optimismului si sa transforme fericirea in obicei, lucruri care le vor fi de folos, constient sau involuntar, pe tot parcursul vietii.
Cum putem creste copii fericiti? Iata trei secrete pe care sa le aplici si tu cu micutul tau:
1. Foloseste mereu un limbaj pozitiv
Sa fim sinceri, tristetea apare peste tot. Dar specialistii vorbesc despre efectul de anulare pe care emotiile pozitive il au asupra celor negative, in corpurile si creierele noastre. Chiar si cateva cuvinte de incurajare pot elimina efectele – emotionale si fiziologice – ale negativismului. Ca parinti, ne aflam in postura perfecta pentru a ne creste copiii fericiti si de a-i invata sa faca fata in mod pozitiv incidentelor si circumstantelor negative. Limbajul pe care il folosim – si, mai important, felul in care spunem ceva – este crucial.
Iata un caz concret: Daca micutul tau a racit si e nevoit sa stea acasa in loc sa mearga la gradinita, nu-i spune ca sta acasa in acea zi „din cauza bolii“, ci numeste-o „o zi in care sa se faca bine“. Acest lucru este de ajutor in special cand copilul e bolnav o perioada mai lunga. Actiunea si spusele tale il vor ajuta sa se concentreze pe un rezultat pozitiv, si nu pe cauza negativa. Iar, in loc sa planga si sa se simta exclus de ceilalti din cauza bolii, copilul isi va petrece ziua colorand si si urmandu-si tratamentul, fara a face (prea) multe mofturi. Alegerea unor cuvinte potrivite va influenta pozitiv modul in care va simtiti amandoi, iar copilul se va insanatosi mai repede.
2. Transforma munca in joaca
Cu totii trebuie sa facem in viata si lucruri pentru care nu avem tragere de inima (sedinte plictisitoare, spalatul vaselor etc.), dar, daca vom aborda aceste lucruri cu un obiectiv pozitiv, nu ne vom plictisi si nu vom fi coplesiti de negativism. Modalitatea in care privim lucrurile conteaza enorm. Specialistii sustin ca nu trebuie sa fim… „martiri“ pentru a avea succes in viata, ci sa invatam sa ne distram si sa facem placuta orice situatie.
Incearca sa pui acest sfat in practica si transforma munca in joaca atunci cand vine vorba despre tine si copilul tau. Daca il vei ruga sa-si stranga jucariile, el va refuza. Dar, daca ii vei sugera sa va jucati cat face acest lucru, va fi incanta de idee. In timp, copilul va invata sa abordeze responsabilitatile (casnice sau de alta natura) in asa fel incat sa fie mai placute, chiar daca nu are chef sa le execute – in loc sa se planga mereu.
3. Ridica standardele
Specialistii considerau ca nivelul de fericire al fiecaruia are o cauza genetica, dar aceasta ipoteza s-a dovedit a fi una falsa.
Exista cai dovedite prin care poti sa-ti ridici nivelul de fericire. Acestea includ: meditatia, descoperirea unui lucru pe care il astepti cu nerabdare, actele de bunatate, infuzia de pozitivism in jurul nostru, exercitiile fizice, cheltuirea banilor mai degraba pe experiente decat pe lucruri si folosirea punctelor noastre forte.
Pentru ca noi controlam lumea copiilor nostri, putem introduce in viata lor fiecare element amintit anterior. Concentreaza-te pe cate un aspect pe saptamana sau pe luna: poti dezvolta o meditatie pe care sa o faci impreuna cu copilul? Urmeaza cumva o excursie despre care ati vorbit si pe care ati planificat-o impreuna? De ce sa nu le duceti impreuna niste flori – si niste fericire – unor rude sau vecini in varsta?
Aminteste-ti elementele de pe lista mentionata in timp ce iei decizii referitoare la cheltuirea banilor sau la petrecerea timpului, iar tu si copilul tau veti fi cu siguranta mai fericiti. Acesta este un rezultat in sine, dar, daca esti ingrijorata in privinta rezultatelor, poti avea incredere in ceea ce spun specialistii: copilul tau va avea mai mult succes si i se vor intampla si multe alte lucruri pozitive care se trag din acest lucru.
Autor: Alexandra Nedelcu
sursa
In ciuda credintei colective ca muncim mult – cu orice costuri – si, astfel, devenim oameni de succes, dupa care devenim fericiti, de fapt oamenii care sunt mai fericiti au succes mai des. Un deceniu de cercetari a scos la iveala faptul ca fericirea este o alegere, ea se intinde si reprezinta un avantaj in viata. Astfel, fericirea este, de fapt, „combustibilul“ succesului, nicidecum rezultatul acestuia din urma! Daca rata ta de succes creste, nivelul de fericire va ramane acelasi. Daca nivelul de fericire creste, orice rezultat profesional sau educational va deveni mai bun.
Ce legatura are acest lucru cu a fi un bun parinte? Ei bine, una foarte mare! Cu totii ne dorim ca micutii nostri sa fie fericiti, printre alte lucruri. Dar, ajutandu-i sa devina oameni fericiti, ii vom impulsiona in orice alt domeniu. Astfel ca ne putem concentra doar pe fericirea lor.
3 cai sa-ti inveti micutul sa fie fericit
Multi parinti confunda confortul material cu fericirea, asa ca isi fac o regula din a le da copiilor tot ce isi doresc, in clipa in care isi doresc. Altii cred ca a fi fericit inseamna sa nu stii ce e tristetea, esecul, respingerea, si atunci devin exagerat de protectori si incearca sa-i fereasca micutii cu totul de o serie de sentimente negative, dar absolut umane. Specialistii spun insa ca aceste moduri de a privi lucrurile sunt eronate.
Ca sa-i facem pe copii cu adevarat fericiti, abordarea cea mai sanatoasa este sa ii ajutam sa-si dezvolte un simt al optimismului si sa transforme fericirea in obicei, lucruri care le vor fi de folos, constient sau involuntar, pe tot parcursul vietii.
Cum putem creste copii fericiti? Iata trei secrete pe care sa le aplici si tu cu micutul tau:
1. Foloseste mereu un limbaj pozitiv
Sa fim sinceri, tristetea apare peste tot. Dar specialistii vorbesc despre efectul de anulare pe care emotiile pozitive il au asupra celor negative, in corpurile si creierele noastre. Chiar si cateva cuvinte de incurajare pot elimina efectele – emotionale si fiziologice – ale negativismului. Ca parinti, ne aflam in postura perfecta pentru a ne creste copiii fericiti si de a-i invata sa faca fata in mod pozitiv incidentelor si circumstantelor negative. Limbajul pe care il folosim – si, mai important, felul in care spunem ceva – este crucial.
Iata un caz concret: Daca micutul tau a racit si e nevoit sa stea acasa in loc sa mearga la gradinita, nu-i spune ca sta acasa in acea zi „din cauza bolii“, ci numeste-o „o zi in care sa se faca bine“. Acest lucru este de ajutor in special cand copilul e bolnav o perioada mai lunga. Actiunea si spusele tale il vor ajuta sa se concentreze pe un rezultat pozitiv, si nu pe cauza negativa. Iar, in loc sa planga si sa se simta exclus de ceilalti din cauza bolii, copilul isi va petrece ziua colorand si si urmandu-si tratamentul, fara a face (prea) multe mofturi. Alegerea unor cuvinte potrivite va influenta pozitiv modul in care va simtiti amandoi, iar copilul se va insanatosi mai repede.
2. Transforma munca in joaca
Cu totii trebuie sa facem in viata si lucruri pentru care nu avem tragere de inima (sedinte plictisitoare, spalatul vaselor etc.), dar, daca vom aborda aceste lucruri cu un obiectiv pozitiv, nu ne vom plictisi si nu vom fi coplesiti de negativism. Modalitatea in care privim lucrurile conteaza enorm. Specialistii sustin ca nu trebuie sa fim… „martiri“ pentru a avea succes in viata, ci sa invatam sa ne distram si sa facem placuta orice situatie.
Incearca sa pui acest sfat in practica si transforma munca in joaca atunci cand vine vorba despre tine si copilul tau. Daca il vei ruga sa-si stranga jucariile, el va refuza. Dar, daca ii vei sugera sa va jucati cat face acest lucru, va fi incanta de idee. In timp, copilul va invata sa abordeze responsabilitatile (casnice sau de alta natura) in asa fel incat sa fie mai placute, chiar daca nu are chef sa le execute – in loc sa se planga mereu.
3. Ridica standardele
Specialistii considerau ca nivelul de fericire al fiecaruia are o cauza genetica, dar aceasta ipoteza s-a dovedit a fi una falsa.
Exista cai dovedite prin care poti sa-ti ridici nivelul de fericire. Acestea includ: meditatia, descoperirea unui lucru pe care il astepti cu nerabdare, actele de bunatate, infuzia de pozitivism in jurul nostru, exercitiile fizice, cheltuirea banilor mai degraba pe experiente decat pe lucruri si folosirea punctelor noastre forte.
Pentru ca noi controlam lumea copiilor nostri, putem introduce in viata lor fiecare element amintit anterior. Concentreaza-te pe cate un aspect pe saptamana sau pe luna: poti dezvolta o meditatie pe care sa o faci impreuna cu copilul? Urmeaza cumva o excursie despre care ati vorbit si pe care ati planificat-o impreuna? De ce sa nu le duceti impreuna niste flori – si niste fericire – unor rude sau vecini in varsta?
Aminteste-ti elementele de pe lista mentionata in timp ce iei decizii referitoare la cheltuirea banilor sau la petrecerea timpului, iar tu si copilul tau veti fi cu siguranta mai fericiti. Acesta este un rezultat in sine, dar, daca esti ingrijorata in privinta rezultatelor, poti avea incredere in ceea ce spun specialistii: copilul tau va avea mai mult succes si i se vor intampla si multe alte lucruri pozitive care se trag din acest lucru.
Autor: Alexandra Nedelcu
sursa